Heroes of the Storm: repent sinners, because MMR Hell is indeed real!

So, if you’re playing a MOBA, chances are you are already familiar with the term “MMR hell”, or worse, you can even be stuck in it’s gory depths and wander it’s plains of frustration, despair and flaming. I’ve played DOTA 2 for quite a while, but lately my spare time was ocuppied with the brawls of the Nexus in Blizz’s Heroes of the Storm. In the first seasons i achieved rank 1, and i even wrote about it here, praising my beloved Zagara and giving some general gameplay tips.

screenshot2015-08-01-01_42_33

With the introduction of the new ranking system and league distribution, i found myself in diamond 5 after the initial 10 placement matches. After some games, wins/losses, things were going ok, i was climbing steadily, i made it to diamond 3 and i was on my way to the much desired master rank. Then, out of the blue, everything fell apart: i had some really close games that were fun to play by themselves, it really didn’t even feel that bad to lose, BUT there were some really bad ones as well, with people making terrible draft picks/banns, leaving or disconnecting from the match, or just feeding and, the thing i will talk about below, games that were lost due to other people in my team flaming each other and/or giving up, even if it wasn’t too late to comeback.

This game offers you a lot of chances to comeback, especially in the late game, where just a good teamfight can open your way to the enemy’s core, even if, let’s say, you have no more keeps left. There is no buyback here, so if you die around level 20, it will take almost a full minute to revive, and a lot of things can happen before then, like idk, lose the fucking game, even if the enemy’s core is at 2%, so comebacks are real.

One of the most important things i have learned and you should all know sooner or later is that raging and insulting your teamates for a wrong draft/play doesn’t help you win the game but quite the contrary, so i try to appease conflicts and motivate them. Just put yourself in the position of a player who gets shit thrown at him, even for good reason, like making a terrible play, if he would have been told in a decent way what his mistake is and be asked to stay with the team next time or whatever, there are a hell of a lot more chances he will listen, than when he is called a fucker/retard/idiot/moron/shit/kid etc. More so, he could find as well mistakes that others made and capitalise on them and create a gloomy atmosphere that can even culminate with a player being afk in base, leaving or just feeding. We have all been there and seen the results, and they are not pretty, to say the least, at one time i have been there as well, i raged at others for feeding and made them lash back, or if i had been insulted for a good reason or not, i would focus more on finding adjectives that described that person’s mother and noting with sarcasm their mistakes than focusing on the game itselft.

Now, this Hero League game is just an example of how you should handle this type of situations, where things are not looking good:

Continue reading

Heroes of the Storm: cheesy backdoor Morales

While playing Hero League, i’ve come across this weird backdoor strat that i didn’t believe it will work. Well, not only did it grant us a win, it did so in under 10 minutes, like we were playing vs ai 🙂

The trick is simple: on Sky Temple you go 3-1-1, keep pushing the top lane, hold the top temple while the others soak, destroy the first fort, then at 10 just go banzai in the shuttle and backdoor to bypass their defences amining to destroy the keep and then the core. If they haven’t faced this before they won’t know how to react, and even so, it still is hard to defend.

The ideal comp consists of Morales, Raynor, Falstad, Artanis and Tyrael, each using their specific talents to maximise team damage and survivability, but you can replace 1 or 2 except Morales ofc 🙂

Vacanta la mare si accesoriul nelipsit

Avem alta campanie marca Blogal Initiative, de unde am aflat ca orice produs cumparat de pe zorilestore.ro te poate trimite la mare pentru un weekend cu micul dejun si cu cazarea asigurate de Sandalala.

Provocarea era sa precizam care ar fi produsul fara de care nu am putea pleca in vacanta la mare, iar in cazul meu alegerea este destul de simpla, fiind vorba de banala sapca. Soarele e bun, dar nu atunci cand risti sa faci insolatie si sa-ti strici concediul, solutia este sapca. Ai iesit la plimbare si te-a surprins o ploaie, insa nu ai umbrela? Sapca e buna si aici. Freza nu iti sta grozav intr-o zi? Solutia este aceeasi 😛 Ca fapt divers, chiar daca mergeam la mare cu o sapca sau doua, mereu ma intorceam cu inca cateva de pe acolo 🙂

Jocurile paralimpice de la Rio si adevaratii invingatori

banner

Stiam cu ani in urma de jocurile paralimpice, insa din pacate cred ca nici in ziua de astazi evenimentul nu este unul destul de mediatizat si cunoscut de publicul larg, asa ca orice initiativa in acest sens, cum este si cea a Olympus, este foarte bine-venita:

Olympus, unul dintre cei mai mari producători de pe piața locală de lactate, susține pentru a doua oară consecutiv echipa paralimpică română la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro, care au loc în perioada 7 – 18 septembrie 2016. Avem 11 români care vor participa la Jocurile Paralimpice de la Rio, fiind cel mai mare număr de sportivi paralimpici pe care i-a avut vreodată România la Jocurile Paralimpice. Prin intermediul campaniei “Sustinem adevaratii invingatori”, Olympus are ca obiectiv creșterea gradului de conștientizare a mișcării paralimpice din România, oferind sportivilor cu dizabilități o expunere care să le asigure un nivel de notorietate crescut, comparabil cu cel al sportivilor fără dizabilități. În perioada iulie – septembrie, Olympus direcționează Comitetului Național Paralimpic câte 50 de bani pentru fiecare sticlă promoțională de lapte de consum Olympus (1,5% și 3,5% grăsime) cumpărată.

Continue reading

Flanco – serviciul suport clienti non-stop

Flanco a lansat de curand #suportclientinonstop (037.447.71.00 sau 021.203.81.70), un serviu de asistenta telefonica gandit pentru a raspunde in cel mai scurt timp intrebarilor clientilor, disponibil 24 ore pe zi, 7 zile pe saptamana. Obiectivul celor de la Flanco este ca apelul sa fie preluat de un operator in maxim 40 de secunde,

Experienta mea cu serviciul suport clienti #flanco:

Timpul de raspuns a fost de aproximativ 30 secunde, ceea ce este o adevarata performanta daca ne gandim la minutele bune de asteptat la telefon atunci cand fiecare dintre noi a sunat la serviciul clienti al altei companii, personal intamplandu-mi-se ca dupa o perioada de asteptare foarte mare sa mi se inchida telefonul. Firmele de curierat sunt cel mai bun exemplu de “asa nu” si de aceea si intrebarea mea din inregistrare, care sper sa fie luata in considerare, avand in vedere ca multa lume (inclusiv operatorul Flanco) a avut parte de incidente nefericite cu unele firme de curierat, care pot diferi de la caz la caz si de la localitate la localitate, a lasa clientului posibilitatea sa aleaga cine ii livreaza comanda ar fi o optiune foarte apreciata.

UPDATE: Parte din comunicatul Flanco de la finalul campaniei:

“Timp de două săptămâni, 102 bloggeri s-au înregistrat, cu propriile telefoane sau camere video, în timp ce apelau serviciul Suport clienți 24/7 și cronometrau timpul scurs până la preluarea apelului. 85% dintre bloggeri au discutat cu un operator în mai puțin de 40 de secunde de la inițierea apelului, iar aproape 70% dintre aceștia au așteptat mai puțin de 30 de secunde pentru a fi preluați. Doar trei apeluri au avut un timp de așteptare de peste două minute, iar unul singur de peste trei minute. La finalul testării, Flanco a calculat timpul mediu de așteptare – 41 de secunde, cu o secundă mai mult decât obiectivul propus.”

Amintiri cu de toate (4): alte jucarii ale copilariei

Am povestit si aici despre jocurile copilariei mele, insa daca ar fi sa ma gandesc care a fost jucaria preferata, nu as avea nici un dubiu: este vorba de soldateii de plastic, care intr-un fel au fost precursorii hobby-urilor mele mai recente, unde comand alti soldati, virtuali de data aceasta:

Ei, cand eram eu mic, singurele calculatoare accesibile erau HC-urile, iar joaca afara cu prietenii era sfanta. Totusi, pentru “indoor use” existau destule variante, din fericire pentru bugetul parintilor mei, pasiunea pentru soldatei nu era una scumpa. Se gaseau si piese individuale, insa in general soldateii erau comercializati in seturi cu tematica specifica, cu predilectie spre WW 2. Incercam sa gasesc figurine apartinand tuturor statelor implicate in conflict pentru a asigura un echilibru al fortelor si a recrea batalii celebre despre care aflam in documentarele de tip “battlefield” pe care le urmaream cu foarte mare interes, nediminuat dealtfel pana in ziua de astazi. M-am jucat ani de zile cu acesti camarazi de plastic, care au fost inlocuiti de cei pixelati, prezenti in jocurile pe PC ca KKND, Dark Colony, Starcraft, Dune, Red Alert si multe, multe altele, insa recent, cand imi vizitam familia, mi-am redescoperit armatele de jucarie:

DSC02020

DSC02063

Continue reading

Ceai pentru o vara racoroasa

Raspunzand provocarii lansate de Blogal Initiative impreuna cu Arta Ceaiului, am vizitat site-ul acestora din urma si m-am gandit care dintre produsele oferite acolo ar fi pe placul meu si al prietenilor mei.

Dintre toate sortimentele, inclin spre Ice Energy pentru ca avem cu totii nevoie de energie, chiar si vara, in mediul privat se lucreaza oricand, fie soare, ploaie sau canicula ca acum 🙂 Pe langa faptul ca teina din ceaiul negru se elibereaza treptat, spre deosebire de cafeina, intreaba gama de produse Ice Tea are urmatoarele atribute si facilitati pentru client:

– Ice Tea by Arta Ceaiului e 100% natural, contine doar bucati de fructe si frunze de ceai
– Ice Tea by Arta Ceaiului iti ajunge toata vara: comanzi sortimentele preferate din magazinul nostru online, ti le livram acasa in 24 – 48 de ore si le ai la dispozitie oricand ai chef sa te racoresti
– Ice Tea by Arta Ceaiului nu ingrasa, putand fi preparat fara zahar, sau adaugand o cantitate mica de miere sau indulcitor natural
– Ice Tea by Arta Ceaiului vine intr-o gama larga de arome, data de varietatea ingredientelor. Ai de ales intre combinatii inedite de fructe “autohtone”: capsuni, fructe de padure, mere, pere, sau fructe exotice: mango, ananas, papaya, portocale rosii, banana.

Continue reading

Amintiri cu de toate (4): primele telefoane

In ziua de astazi pare de neconceput sa ai primul telefon mobil abia la varsta de 19 ani, insa pe “vremea mea” (vai cum suna asta) era o realitate, iar accesul la net se facea prin internet cafe-uri ori prin dial-up si in nici un caz la viteze de 1000 Mbps cum am acum. Telefonul pe care l-am primit atunci de la ai mei a fost un 3410

Nokia_3410

de care m-am folosit ani de zile, mai ales cand am plecat la facultate la 300km de casa. Telefonul ala mi-a fost alaturi in multe clipe, de la examene, proiecte, iubiri pana la primele locuri de munca, devenisem atunci expert la scris sms-uri, iar putini colegi isi permiteau abonamente generoase in minute 😛 L-am butonat pana in momentul in care mi-am cumparat cu primii mei bani un model mai bun, un 5140, anti-soc, nu pentru ca as fi scapat des din mana primul telefon, pur si simplu imi placeau mult celealte optiuni pe care le oferea, plus design-ul inovativ. Am tinut mult si la acela, insa intr-adevar, in final nu socurile au fost problema lui ci bateria 🙂

De-a lungul anilor am schimbat mai multe telefoane, dar cel mai mult regret soarta primului meu device touchscreen, un Samsung Omnia 1:

Continue reading

Despre angajati si patroni (1)

Cunosteti populara zicala americana (de origine australiana) “Been there, done that”? In cazul de fata, mi se aplica cu varf si indesat, aflandu-ma de-a lungul timpului intr-o tabara sau alta, incepand chiar cu perioada in care eram student. Trebuie remarcat ca nu exista o varianta ideala, sunt plusuri si minusuri pentru fiecare categorie, iar preconceptiile sunt o gramada, de o parte si de alta.

Inteleptul grec Solon spunea “Invata sa te supui inainte de a comanda”, asa ca inainte de aventurile mele antreprenoriale (dar chiar si dupa aceea), am fost mai intai angajat. Trebuie adaugat totusi ca in anii studentiei mele (2003-2007), in Cluj-Napoca oferta de lucru era foarte variata, chiar si pentru cei care invatau la zi si nu aveau experienta in domeniu, cum era cazul meu. Primele incercari nu au fost totusi cele mai grozave, lovindu-ma de o gramada de scheme piramidale, diverse programe de afiliere, MLM-uri si alte treburi, care impanzeau mica publicitate cu anunturile proprii, unele mascand mai mult sau mai putin abil tipul de activitate. Dupa cateva astfel de episoade, am invatat destul de repede ce sa caut, ce sa evit, ce intrebari sa pun atunci cand sun, ba chiar recunosteam cu usurinta unele numere de telefon din anunturile care se repetau sau doar isi schimbau forma.

Despre debutul in lumea imobiliarelor am povestit cate ceva aici, insa nu am detaliat experienta de la angajare. Nu aveam pic de experienta in campul muncii (cu exceptia portalului de imobiliare din Bucuresti pe care am incercat sa-l promovez, insa asta era alta mancare de peste), iar faptul ca scriam la un ziar studentesc nu avea legatura cu job-ul la care aplicam. M-am prezentat pentru interviu la sediul agentiei Gecor, unde am dat cateva detalii unei domnisoare de aceeasi varsta cu mine, despre care am aflat ca invata la aceeasi facultate, doar la alt profil, iar apoi am avut o discutie si cu administratorul angajat al societatii, Valentin Timis. Vazand CV-ul meu, acesta a presupus din start ca aveam ideee despre domneiul imobiliarelor, ceea ce in mod clar ar fi fost un avantaj pentru mine, insa, oricat de tentant ar fi fost sa dau aceasta impresie, am precizat destul de clar care erau responsabilitatile mele anterioare, adica vanzarea de pachete de promovare catre alte agentii imobiliare si nu munca propriu-zisa de agent imobiliar. Ne-am inteles bine de la inceput si pozitia libera a devenit a mea, iar in scurt timp stateam cu telefonul si harta in mana, notand cererile si ofertele clientilor, cautand altele prin mica publicitate si destul de des intrebandu-mi colegii cand nu stiam ceva. Un lucru spus atunci de “Vali” mi-a ramas in minte si acum, fiind principiul pe care el l-a respectat atunci si care avea sa fie urmat de mine peste doar cativa ani, cand am infiintat propria firma: “Un sef nu castiga respectul urland la angajati ci prin puterea exemplului”.

Continue reading

Amintiri cu de toate (3): jucariile copilariei

O recenta campanie Blogal Initiative mi-a adus aminte de un episod al copilariei, cand dupa ’90 piata a fost invadata de produse pe care doar le puteam visa, chit ca majoritatea erau chinezarii dubioase. Cum pe atunci aveam doar 6 anisori, evident ca in primul rand am fost fascinat de jucarii, iar varietatea era uimitoare: soldatei de plastic, tanculete, masinute, pistoale cu ventuze, joculete electronice de mana si multe altele. Erau, ce-i drept si multe board game-uri romanesti, din care cele mai populare erau probabil “Nu te supara frate”, “Turism” (un fel de Monopoly romanesc), “Piticot” sau “Dacii si Romanii” pe care le jucam in familie si cu prietenii. Tetris-ul a fost foarte popular printre cei de varsta mea, iar cand ne strangeam mai multi si aveam un singur dispozitiv, faceam cu randul, jucand la o viteza mai mare, iar cand pierdeam, il pasam catre urmatorul.

Masinutele teleghidate au aparut cativa ani mai tarziu, iar modelele fara fir erau la inceput foarte scumpe, tin minte exact momentul cand eram cu mama mea in oras si am vazut intr-o vitrina o jucarie radiocomandata, era un monopost de formula 1 care costa 400 lei, iar salariul mediu pe atunci era cam 1000-1200. Evident, nu mi-a fost cumparata jucaria si am ramas multa vreme cu un gust amar, de multe ori cand eram intrebat ce imi doresc de ziua mea sau de Craciun spuneam ca vreau doar masinuta aceea, care intre timp nu a mai fost de gasit, chiar daca ai mei ar fi putut intr-un final sa o cumpere. Timpul a trecut, am uitat de dorinta de atunci, am primit alte jucarii, am descoperit apoi HC-ul, apoi PC-ul si cam asta a fost.

Totusi, in urma cu vreo 10 ani, cand am vazut alta masinuta, am rememorat episodul si mi-am rezolvat frustrarea copilariei, ba chiar am facut si putin exces 🙂

13509488_1368321426516295_816170283_o

Este o placere speciala sa controlezi de la distanta o masinuta, sa executi cu aceasta drifturi, viraje stranse, sau doar mers inainte-inapoi pe anumite distante, cine este pasionat de asa ceva cu siguranta ma va intelege. M-am bucurat atat de mult de jucaria telecomandata incat seara mergeam in parcarea unui supermarket din apropiere si ii testam limitele, atragand privirile amuzante ale trecatorilor 🙂

Morala povestii: daca cel mic vrea jucarii, acum aveti la dispozitie o gramada de oferte bune, copilul nu trebuie sa astepte ca mine 15 ani ca sa-si implineasca o dorinta 😛