Vacanta la mare si accesoriul nelipsit

Avem alta campanie marca Blogal Initiative, de unde am aflat ca orice produs cumparat de pe zorilestore.ro te poate trimite la mare pentru un weekend cu micul dejun si cu cazarea asigurate de Sandalala.

Provocarea era sa precizam care ar fi produsul fara de care nu am putea pleca in vacanta la mare, iar in cazul meu alegerea este destul de simpla, fiind vorba de banala sapca. Soarele e bun, dar nu atunci cand risti sa faci insolatie si sa-ti strici concediul, solutia este sapca. Ai iesit la plimbare si te-a surprins o ploaie, insa nu ai umbrela? Sapca e buna si aici. Freza nu iti sta grozav intr-o zi? Solutia este aceeasi :P Ca fapt divers, chiar daca mergeam la mare cu o sapca sau doua, mereu ma intorceam cu inca cateva de pe acolo :)

Jocurile paralimpice de la Rio si adevaratii invingatori

banner

Stiam cu ani in urma de jocurile paralimpice, insa din pacate cred ca nici in ziua de astazi evenimentul nu este unul destul de mediatizat si cunoscut de publicul larg, asa ca orice initiativa in acest sens, cum este si cea a Olympus, este foarte bine-venita:

Olympus, unul dintre cei mai mari producători de pe piața locală de lactate, susține pentru a doua oară consecutiv echipa paralimpică română la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro, care au loc în perioada 7 – 18 septembrie 2016. Avem 11 români care vor participa la Jocurile Paralimpice de la Rio, fiind cel mai mare număr de sportivi paralimpici pe care i-a avut vreodată România la Jocurile Paralimpice. Prin intermediul campaniei “Sustinem adevaratii invingatori”, Olympus are ca obiectiv creșterea gradului de conștientizare a mișcării paralimpice din România, oferind sportivilor cu dizabilități o expunere care să le asigure un nivel de notorietate crescut, comparabil cu cel al sportivilor fără dizabilități. În perioada iulie – septembrie, Olympus direcționează Comitetului Național Paralimpic câte 50 de bani pentru fiecare sticlă promoțională de lapte de consum Olympus (1,5% și 3,5% grăsime) cumpărată.

Continue reading

Flanco – serviciul suport clienti non-stop

Flanco a lansat de curand #suportclientinonstop (037.447.71.00 sau 021.203.81.70), un serviu de asistenta telefonica gandit pentru a raspunde in cel mai scurt timp intrebarilor clientilor, disponibil 24 ore pe zi, 7 zile pe saptamana. Obiectivul celor de la Flanco este ca apelul sa fie preluat de un operator in maxim 40 de secunde,

Experienta mea cu serviciul suport clienti #flanco:

Timpul de raspuns a fost de aproximativ 30 secunde, ceea ce este o adevarata performanta daca ne gandim la minutele bune de asteptat la telefon atunci cand fiecare dintre noi a sunat la serviciul clienti al altei companii, personal intamplandu-mi-se ca dupa o perioada de asteptare foarte mare sa mi se inchida telefonul. Firmele de curierat sunt cel mai bun exemplu de “asa nu” si de aceea si intrebarea mea din inregistrare, care sper sa fie luata in considerare, avand in vedere ca multa lume (inclusiv operatorul Flanco) a avut parte de incidente nefericite cu unele firme de curierat, care pot diferi de la caz la caz si de la localitate la localitate, a lasa clientului posibilitatea sa aleaga cine ii livreaza comanda ar fi o optiune foarte apreciata.

Amintiri cu de toate (4): alte jucarii ale copilariei

Am povestit si aici despre jocurile copilariei mele, insa daca ar fi sa ma gandesc care a fost jucaria preferata, nu as avea nici un dubiu: este vorba de soldateii de plastic, care intr-un fel au fost precursorii hobby-urilor mele mai recente, unde comand alti soldati, virtuali de data aceasta:

Ei, cand eram eu mic, singurele calculatoare accesibile erau HC-urile, iar joaca afara cu prietenii era sfanta. Totusi, pentru “indoor use” existau destule variante, din fericire pentru bugetul parintilor mei, pasiunea pentru soldatei nu era una scumpa. Se gaseau si piese individuale, insa in general soldateii erau comercializati in seturi cu tematica specifica, cu predilectie spre WW 2. Incercam sa gasesc figurine apartinand tuturor statelor implicate in conflict pentru a asigura un echilibru al fortelor si a recrea batalii celebre despre care aflam in documentarele de tip “battlefield” pe care le urmaream cu foarte mare interes, nediminuat dealtfel pana in ziua de astazi. M-am jucat ani de zile cu acesti camarazi de plastic, care au fost inlocuiti de cei pixelati, prezenti in jocurile pe PC ca KKND, Dark Colony, Starcraft, Dune, Red Alert si multe, multe altele, insa recent, cand imi vizitam familia, mi-am redescoperit armatele de jucarie:

DSC02020

DSC02063

Continue reading

Ceai pentru o vara racoroasa

Raspunzand provocarii lansate de Blogal Initiative impreuna cu Arta Ceaiului, am vizitat site-ul acestora din urma si m-am gandit care dintre produsele oferite acolo ar fi pe placul meu si al prietenilor mei.

Dintre toate sortimentele, inclin spre Ice Energy pentru ca avem cu totii nevoie de energie, chiar si vara, in mediul privat se lucreaza oricand, fie soare, ploaie sau canicula ca acum :) Pe langa faptul ca teina din ceaiul negru se elibereaza treptat, spre deosebire de cafeina, intreaba gama de produse Ice Tea are urmatoarele atribute si facilitati pentru client:

– Ice Tea by Arta Ceaiului e 100% natural, contine doar bucati de fructe si frunze de ceai
– Ice Tea by Arta Ceaiului iti ajunge toata vara: comanzi sortimentele preferate din magazinul nostru online, ti le livram acasa in 24 – 48 de ore si le ai la dispozitie oricand ai chef sa te racoresti
– Ice Tea by Arta Ceaiului nu ingrasa, putand fi preparat fara zahar, sau adaugand o cantitate mica de miere sau indulcitor natural
– Ice Tea by Arta Ceaiului vine intr-o gama larga de arome, data de varietatea ingredientelor. Ai de ales intre combinatii inedite de fructe “autohtone”: capsuni, fructe de padure, mere, pere, sau fructe exotice: mango, ananas, papaya, portocale rosii, banana.

Continue reading

Amintiri cu de toate (4): primele telefoane

In ziua de astazi pare de neconceput sa ai primul telefon mobil abia la varsta de 19 ani, insa pe “vremea mea” (vai cum suna asta) era o realitate, iar accesul la net se facea prin internet cafe-uri ori prin dial-up si in nici un caz la viteze de 1000 Mbps cum am acum. Telefonul pe care l-am primit atunci de la ai mei a fost un 3410

Nokia_3410

de care m-am folosit ani de zile, mai ales cand am plecat la facultate la 300km de casa. Telefonul ala mi-a fost alaturi in multe clipe, de la examene, proiecte, iubiri pana la primele locuri de munca, devenisem atunci expert la scris sms-uri, iar putini colegi isi permiteau abonamente generoase in minute :P L-am butonat pana in momentul in care mi-am cumparat cu primii mei bani un model mai bun, un 5140, anti-soc, nu pentru ca as fi scapat des din mana primul telefon, pur si simplu imi placeau mult celealte optiuni pe care le oferea, plus design-ul inovativ. Am tinut mult si la acela, insa intr-adevar, in final nu socurile au fost problema lui ci bateria :)

De-a lungul anilor am schimbat mai multe telefoane, dar cel mai mult regret soarta primului meu device touchscreen, un Samsung Omnia 1:

Continue reading

Despre angajati si patroni (1)

Cunosteti populara zicala americana (de origine australiana) “Been there, done that”? In cazul de fata, mi se aplica cu varf si indesat, aflandu-ma de-a lungul timpului intr-o tabara sau alta, incepand chiar cu perioada in care eram student. Trebuie remarcat ca nu exista o varianta ideala, sunt plusuri si minusuri pentru fiecare categorie, iar preconceptiile sunt o gramada, de o parte si de alta.

Inteleptul grec Solon spunea “Invata sa te supui inainte de a comanda”, asa ca inainte de aventurile mele antreprenoriale (dar chiar si dupa aceea), am fost mai intai angajat. Trebuie adaugat totusi ca in anii studentiei mele (2003-2007), in Cluj-Napoca oferta de lucru era foarte variata, chiar si pentru cei care invatau la zi si nu aveau experienta in domeniu, cum era cazul meu. Primele incercari nu au fost totusi cele mai grozave, lovindu-ma de o gramada de scheme piramidale, diverse programe de afiliere, MLM-uri si alte treburi, care impanzeau mica publicitate cu anunturile proprii, unele mascand mai mult sau mai putin abil tipul de activitate. Dupa cateva astfel de episoade, am invatat destul de repede ce sa caut, ce sa evit, ce intrebari sa pun atunci cand sun, ba chiar recunosteam cu usurinta unele numere de telefon din anunturile care se repetau sau doar isi schimbau forma.

Despre debutul in lumea imobiliarelor am povestit cate ceva aici, insa nu am detaliat experienta de la angajare. Nu aveam pic de experienta in campul muncii (cu exceptia portalului de imobiliare din Bucuresti pe care am incercat sa-l promovez, insa asta era alta mancare de peste), iar faptul ca scriam la un ziar studentesc nu avea legatura cu job-ul la care aplicam. M-am prezentat pentru interviu la sediul agentiei Gecor, unde am dat cateva detalii unei domnisoare de aceeasi varsta cu mine, despre care am aflat ca invata la aceeasi facultate, doar la alt profil, iar apoi am avut o discutie si cu administratorul angajat al societatii, Valentin Timis. Vazand CV-ul meu, acesta a presupus din start ca aveam ideee despre domneiul imobiliarelor, ceea ce in mod clar ar fi fost un avantaj pentru mine, insa, oricat de tentant ar fi fost sa dau aceasta impresie, am precizat destul de clar care erau responsabilitatile mele anterioare, adica vanzarea de pachete de promovare catre alte agentii imobiliare si nu munca propriu-zisa de agent imobiliar. Ne-am inteles bine de la inceput si pozitia libera a devenit a mea, iar in scurt timp stateam cu telefonul si harta in mana, notand cererile si ofertele clientilor, cautand altele prin mica publicitate si destul de des intrebandu-mi colegii cand nu stiam ceva. Un lucru spus atunci de “Vali” mi-a ramas in minte si acum, fiind principiul pe care el l-a respectat atunci si care avea sa fie urmat de mine peste doar cativa ani, cand am infiintat propria firma: “Un sef nu castiga respectul urland la angajati ci prin puterea exemplului”.

Continue reading

Amintiri cu de toate (3): jucariile copilariei

O recenta campanie Blogal Initiative mi-a adus aminte de un episod al copilariei, cand dupa ’90 piata a fost invadata de produse pe care doar le puteam visa, chit ca majoritatea erau chinezarii dubioase. Cum pe atunci aveam doar 6 anisori, evident ca in primul rand am fost fascinat de jucarii, iar varietatea era uimitoare: soldatei de plastic, tanculete, masinute, pistoale cu ventuze, joculete electronice de mana si multe altele. Erau, ce-i drept si multe board game-uri romanesti, din care cele mai populare erau probabil “Nu te supara frate”, “Turism” (un fel de Monopoly romanesc), “Piticot” sau “Dacii si Romanii” pe care le jucam in familie si cu prietenii. Tetris-ul a fost foarte popular printre cei de varsta mea, iar cand ne strangeam mai multi si aveam un singur dispozitiv, faceam cu randul, jucand la o viteza mai mare, iar cand pierdeam, il pasam catre urmatorul.

Masinutele teleghidate au aparut cativa ani mai tarziu, iar modelele fara fir erau la inceput foarte scumpe, tin minte exact momentul cand eram cu mama mea in oras si am vazut intr-o vitrina o jucarie radiocomandata, era un monopost de formula 1 care costa 400 lei, iar salariul mediu pe atunci era cam 1000-1200. Evident, nu mi-a fost cumparata jucaria si am ramas multa vreme cu un gust amar, de multe ori cand eram intrebat ce imi doresc de ziua mea sau de Craciun spuneam ca vreau doar masinuta aceea, care intre timp nu a mai fost de gasit, chiar daca ai mei ar fi putut intr-un final sa o cumpere. Timpul a trecut, am uitat de dorinta de atunci, am primit alte jucarii, am descoperit apoi HC-ul, apoi PC-ul si cam asta a fost.

Totusi, in urma cu vreo 10 ani, cand am vazut alta masinuta, am rememorat episodul si mi-am rezolvat frustrarea copilariei, ba chiar am facut si putin exces :)

13509488_1368321426516295_816170283_o

Este o placere speciala sa controlezi de la distanta o masinuta, sa executi cu aceasta drifturi, viraje stranse, sau doar mers inainte-inapoi pe anumite distante, cine este pasionat de asa ceva cu siguranta ma va intelege. M-am bucurat atat de mult de jucaria telecomandata incat seara mergeam in parcarea unui supermarket din apropiere si ii testam limitele, atragand privirile amuzante ale trecatorilor :)

Morala povestii: daca cel mic vrea jucarii, acum aveti la dispozitie o gramada de oferte bune, copilul nu trebuie sa astepte ca mine 15 ani ca sa-si implineasca o dorinta :P

La multi ani Blogal Initiative!

Pe 6 iunie s-au implinit 5 ani de campanii Blogal Initiative, la unele din ele participand si eu, ba chiar si castigand ocazional premii. Provocarea de acum te pune in postura de a fi seful acestei initiative de dezvoltare a blogosferei si sa gandesti o strategie pentru urmatorii ani.

Avand in vedere succesul real al platformei si rezultatele obtinute:

5-ani-de-blogalinitiative

cu siguranta nu este nevoie de schimbari drastice, doar de ajustari si finisari.

Continue reading