Monthly Archives: July 2015

Tepe si inselatorii (1)

Romanul a fost mereu inventiv, mai ales in domeniul infractiunilor, iar cand nu a avut imaginatie, a fost bun la copiat, importand pe meleagurile noastre metode bine patentate de a-ti insela aproapele. De-a lungul timpului cu siguranta ca v-ati lovit de o metoda sau alta de “scam”, acestea fiind mai mult sau mai putin elaborate, insa un lucru e cert: naivi vor exista mereu!

Astazi vom vorbi despre una dintre aceste inselatorii, care imi polueaza zilnic newsfeed-ul Facebook-ului, facand parte din categoria acelor tepe ordinare, care ar trebui sa te faca sa nu mai scoti capul din pamant daca te-au pacalit. Pe grupurile populare ale retelei sociale apar tot felul de “concursuri”, aparent nevinovate, care de obicei iti cer sa dai like unei pagini, urmand ca astfel sa intrii intr-o tombola, iar castigatorul va primi un premiu, de regula un telefon de ultima generatie.

Sunt multe companii si brand-uri care organizeaza astfel de concursuri, iar de cele mai multe ori acestea sunt “pe bune”, dovada ca si eu am castigat la multe dintre acestea, cu diferenta ca pentru un simplu like sau o abonare la un newsletter, valoarea premiului este de obicei mai mica, iar daca este vorba de un cadou mai substantial, de regula cerintele cresc pe masura. Chiar si asa, unele firme sau site-uri ce se doresc a fi “serioase”, comit magarii ca aici, unde Go4It, impreuna cu o filiala LG Romania, au organizat o mizerie de prima clasa.

Ei, daca aia se preteaza la asa ceva, de unde credeti voi ca un necunoscut, care de multe ori foloseste si un profil fals, isi permite sa arunce cu Iphone-uri de ultima generatie in fiecare zi?

Hai sa luam un exemplu, la intamplare:

tepe1

Sa vedem, pe rand, ce nu e in regula aici:

Continue reading

O zi tipica

Campania Blogal Initiative “Cum arata o zi din viata ta?” este bine-venita, dand bloggerilor sansa sa descrie cum arata o zi obisnuita din viata lor. Cum nu am mai facut asta aici, sa vedem ce inseamna o zi tipica pentru mine:

Ora la care ma trezesc variaza, fiind unul dintre avantajele de a lucra pe cont propriu, insa de obicei este intre 8 si 9:30 am. Cum nevasta, Mirela, este deja la serviciu, verific daca clanul nostru pisicesc are pline bolurile cu apa si mancare si le curat litiera. Dupa micul-dejun, dus si cafeluta, ma asez la birou si ma ocup de “copilasul” meu de suflet, Comanda Caricaturi, afacerea pe care am pornit-o cu 6 ani in urma si care a ajuns sa atraga un bazin larg de clienti si sa fie cunoscuta la nivel national. Cum se poate asta? Cu multa munca, iar de aceea primul lucru pe care il fac in continuare e sa verific mailurile si conturile de firma de pe retelele sociale, iar daca este cazul, raspund la intrebarile clientilor, ajutandu-i pe acestia sa faca alegerea potrivita. Urmeaza planificarea comenzilor primite si consultarea cu artistii colaboratori privind realizarea acestora, precum si alte proiecte. Alte cateva ore sunt petrecute promovand serviciile si munca noastra pe retelele sociale, site-urile de anunturi, forum-uri, directoare web etc.

adi & cats

Cum in cazul privitului mult in monitor, specialistii recomanda pauze, pentru a ajuta ochii, le urmez sfatul si pentru scurta vreme imi intrerup activitatea pentru a executa cateva flotari sau exercitii usoare cu ganterele, ori pentru a ma ingriji de plantele crescute pe balcon, printre care si citricele de care sunt foarte mandru. Cu toate ca apartamentul nu este mediul lor ideal, acestea s-au dezvolat foarte bine, doar ca au nevoie de o atentie speciala, de aceea, pe langa udatul periodic, le stropesc zilnic frunzele, iar daca apar primele semne ale unor daunatori, le tratez cu solutie impotriva acestora.

Continue reading

Miscarea face bine

Provocarea campaniei Blogal Initiative mi-a adus aminte de cat de diferita era copilaria generatiei mele fata de ziua de azi. Nu fac parte dintre cei care sunt nostalgici peste masura, acum nu as mai da “binefacerile” tehnologiei moderne pentru nimic, dar, totodata, trebuie sa recunosc ca s-a si pierdut ceva pe parcurs.

In primul rand, cu totii faceam miscare atunci, pentru ca in lipsa Starcraft-ului si a altor jocuri online, ne jucam cu totii afara, cat de mult puteam. Optiunile erau diverse, specifice acelor vremuri, insa jocul si sportul nostru preferat era fotbalul, pasiune care a luat amploare mai ales dupa meciurile nationalei noastre la Campionatul Mondial din ’94. Nu conta ca ne pricepeam mai mult sau mai putin, important era sa ne distram si sa jucam cat puteam, pana sa fim chemati acasa. Cand reuseam sa ne strangem mai multi, organizam chiar mini-campionate, ii recrutam pe copiii mai mici sa ne faca galerie, puneam pariuri pe sucuri si multe altele, de care chiar imi amintesc cu drag.

Un moment de “glorie” a fost cand am reusit un sut de la mijlocul terenului, care a trecut peste capul portarului echipei adverse si a marcat unul dintre cele mai frumoase goluri date de mine. Nu a fost un moment de geniu, ba din contra, intentia mea era sa pasez unui atacant de-al nostru, dar intamplarea m-a transformat in eroul zilei. Clipele acelea, in care eram in mijlocul prietenilor, iar acestia ma bateau pe spate si imi strigau prieteneste una-alta, au fost inlocuite azi de like-urile la o postare, dar o felicitare virtuala, oricat de bine intentionata, paleste in fata acelor momente. Fotbalul a fost o preocupare permanenta, cam pana in liceu, cand incet-incet, am fost atras de “partea intunecata a fortei” reprezentata de mIrc, Half-Life si Heroes 3 🙂

Alte sporturi propriu-zise practicate au fost karatele si tenisul, primul la dorinta mea iar cel de-al doilea la cea a parintilor. Mi-au placut amandoua, am inregistrat progrese la fiecare, dar nu m-au atras chiar atat de mult incat sa incerc sa ajung la performante, insa au avut alte beneficii, transmitandu-mi tipul de valori specifice fiecaruia si dandu-mi ocazia sa imi fac alti prieteni, cu unii mentinand legatura chiar si in ziua de azi, la mai bine de 20 ani de atunci…

Continue reading