Monthly Archives: June 2016

Amintiri cu de toate (4): primele telefoane

In ziua de astazi pare de neconceput sa ai primul telefon mobil abia la varsta de 19 ani, insa pe “vremea mea” (vai cum suna asta) era o realitate, iar accesul la net se facea prin internet cafe-uri ori prin dial-up si in nici un caz la viteze de 1000 Mbps cum am acum. Telefonul pe care l-am primit atunci de la ai mei a fost un 3410

Nokia_3410

de care m-am folosit ani de zile, mai ales cand am plecat la facultate la 300km de casa. Telefonul ala mi-a fost alaturi in multe clipe, de la examene, proiecte, iubiri pana la primele locuri de munca, devenisem atunci expert la scris sms-uri, iar putini colegi isi permiteau abonamente generoase in minute 😛 L-am butonat pana in momentul in care mi-am cumparat cu primii mei bani un model mai bun, un 5140, anti-soc, nu pentru ca as fi scapat des din mana primul telefon, pur si simplu imi placeau mult celealte optiuni pe care le oferea, plus design-ul inovativ. Am tinut mult si la acela, insa intr-adevar, in final nu socurile au fost problema lui ci bateria 🙂

De-a lungul anilor am schimbat mai multe telefoane, dar cel mai mult regret soarta primului meu device touchscreen, un Samsung Omnia 1:

Continue reading

Despre angajati si patroni (1)

Cunosteti populara zicala americana (de origine australiana) “Been there, done that”? In cazul de fata, mi se aplica cu varf si indesat, aflandu-ma de-a lungul timpului intr-o tabara sau alta, incepand chiar cu perioada in care eram student. Trebuie remarcat ca nu exista o varianta ideala, sunt plusuri si minusuri pentru fiecare categorie, iar preconceptiile sunt o gramada, de o parte si de alta.

Inteleptul grec Solon spunea “Invata sa te supui inainte de a comanda”, asa ca inainte de aventurile mele antreprenoriale (dar chiar si dupa aceea), am fost mai intai angajat. Trebuie adaugat totusi ca in anii studentiei mele (2003-2007), in Cluj-Napoca oferta de lucru era foarte variata, chiar si pentru cei care invatau la zi si nu aveau experienta in domeniu, cum era cazul meu. Primele incercari nu au fost totusi cele mai grozave, lovindu-ma de o gramada de scheme piramidale, diverse programe de afiliere, MLM-uri si alte treburi, care impanzeau mica publicitate cu anunturile proprii, unele mascand mai mult sau mai putin abil tipul de activitate. Dupa cateva astfel de episoade, am invatat destul de repede ce sa caut, ce sa evit, ce intrebari sa pun atunci cand sun, ba chiar recunosteam cu usurinta unele numere de telefon din anunturile care se repetau sau doar isi schimbau forma.

Despre debutul in lumea imobiliarelor am povestit cate ceva aici, insa nu am detaliat experienta de la angajare. Nu aveam pic de experienta in campul muncii (cu exceptia portalului de imobiliare din Bucuresti pe care am incercat sa-l promovez, insa asta era alta mancare de peste), iar faptul ca scriam la un ziar studentesc nu avea legatura cu job-ul la care aplicam. M-am prezentat pentru interviu la sediul agentiei Gecor, unde am dat cateva detalii unei domnisoare de aceeasi varsta cu mine, despre care am aflat ca invata la aceeasi facultate, doar la alt profil, iar apoi am avut o discutie si cu administratorul angajat al societatii, Valentin Timis. Vazand CV-ul meu, acesta a presupus din start ca aveam ideee despre domneiul imobiliarelor, ceea ce in mod clar ar fi fost un avantaj pentru mine, insa, oricat de tentant ar fi fost sa dau aceasta impresie, am precizat destul de clar care erau responsabilitatile mele anterioare, adica vanzarea de pachete de promovare catre alte agentii imobiliare si nu munca propriu-zisa de agent imobiliar. Ne-am inteles bine de la inceput si pozitia libera a devenit a mea, iar in scurt timp stateam cu telefonul si harta in mana, notand cererile si ofertele clientilor, cautand altele prin mica publicitate si destul de des intrebandu-mi colegii cand nu stiam ceva. Un lucru spus atunci de “Vali” mi-a ramas in minte si acum, fiind principiul pe care el l-a respectat atunci si care avea sa fie urmat de mine peste doar cativa ani, cand am infiintat propria firma: “Un sef nu castiga respectul urland la angajati ci prin puterea exemplului”.

Continue reading

Amintiri cu de toate (3): jucariile copilariei

O recenta campanie Blogal Initiative mi-a adus aminte de un episod al copilariei, cand dupa ’90 piata a fost invadata de produse pe care doar le puteam visa, chit ca majoritatea erau chinezarii dubioase. Cum pe atunci aveam doar 6 anisori, evident ca in primul rand am fost fascinat de jucarii, iar varietatea era uimitoare: soldatei de plastic, tanculete, masinute, pistoale cu ventuze, joculete electronice de mana si multe altele. Erau, ce-i drept si multe board game-uri romanesti, din care cele mai populare erau probabil “Nu te supara frate”, “Turism” (un fel de Monopoly romanesc), “Piticot” sau “Dacii si Romanii” pe care le jucam in familie si cu prietenii. Tetris-ul a fost foarte popular printre cei de varsta mea, iar cand ne strangeam mai multi si aveam un singur dispozitiv, faceam cu randul, jucand la o viteza mai mare, iar cand pierdeam, il pasam catre urmatorul.

Masinutele teleghidate au aparut cativa ani mai tarziu, iar modelele fara fir erau la inceput foarte scumpe, tin minte exact momentul cand eram cu mama mea in oras si am vazut intr-o vitrina o jucarie radiocomandata, era un monopost de formula 1 care costa 400 lei, iar salariul mediu pe atunci era cam 1000-1200. Evident, nu mi-a fost cumparata jucaria si am ramas multa vreme cu un gust amar, de multe ori cand eram intrebat ce imi doresc de ziua mea sau de Craciun spuneam ca vreau doar masinuta aceea, care intre timp nu a mai fost de gasit, chiar daca ai mei ar fi putut intr-un final sa o cumpere. Timpul a trecut, am uitat de dorinta de atunci, am primit alte jucarii, am descoperit apoi HC-ul, apoi PC-ul si cam asta a fost.

Totusi, in urma cu vreo 10 ani, cand am vazut alta masinuta, am rememorat episodul si mi-am rezolvat frustrarea copilariei, ba chiar am facut si putin exces 🙂

13509488_1368321426516295_816170283_o

Este o placere speciala sa controlezi de la distanta o masinuta, sa executi cu aceasta drifturi, viraje stranse, sau doar mers inainte-inapoi pe anumite distante, cine este pasionat de asa ceva cu siguranta ma va intelege. M-am bucurat atat de mult de jucaria telecomandata incat seara mergeam in parcarea unui supermarket din apropiere si ii testam limitele, atragand privirile amuzante ale trecatorilor 🙂

Morala povestii: daca cel mic vrea jucarii, acum aveti la dispozitie o gramada de oferte bune, copilul nu trebuie sa astepte ca mine 15 ani ca sa-si implineasca o dorinta 😛

La multi ani Blogal Initiative!

Pe 6 iunie s-au implinit 5 ani de campanii Blogal Initiative, la unele din ele participand si eu, ba chiar si castigand ocazional premii. Provocarea de acum te pune in postura de a fi seful acestei initiative de dezvoltare a blogosferei si sa gandesti o strategie pentru urmatorii ani.

Avand in vedere succesul real al platformei si rezultatele obtinute:

5-ani-de-blogalinitiative

cu siguranta nu este nevoie de schimbari drastice, doar de ajustari si finisari.

Continue reading

Hai Romania!

Amintirile mele cu fotbalul si meciurile nationalei incep din 1990, cand Romania a jucat la “Coppa del Mondo”, iar cu toate ca aveam doar 6 ani, momentele acelea, cand stateam cu totii in fata unui televizor nou, color, nu par chiar atat de indepartate. Cu toate ca nationala a fost eliminata in cele din urma la penalty-uri, a facut totusi o figura frumoasa:

care a fost un preludiu pentru adevarata performanta de peste patru ani, la Cupa Mondiala din SUA, unde echipa noastra a uimit pe toata lumea, inclusiv pe noi, suporterii de acasa, asteptarile noastre fiind apoi destul de mari pentru competitiile ulterioare:

Continue reading