Amintiri cu de toate (3): jucariile copilariei

O recenta campanie Blogal Initiative mi-a adus aminte de un episod al copilariei, cand dupa ’90 piata a fost invadata de produse pe care doar le puteam visa, chit ca majoritatea erau chinezarii dubioase. Cum pe atunci aveam doar 6 anisori, evident ca in primul rand am fost fascinat de jucarii, iar varietatea era uimitoare: soldatei de plastic, tanculete, masinute, pistoale cu ventuze, joculete electronice de mana si multe altele. Erau, ce-i drept si multe board game-uri romanesti, din care cele mai populare erau probabil “Nu te supara frate”, “Turism” (un fel de Monopoly romanesc), “Piticot” sau “Dacii si Romanii” pe care le jucam in familie si cu prietenii. Tetris-ul a fost foarte popular printre cei de varsta mea, iar cand ne strangeam mai multi si aveam un singur dispozitiv, faceam cu randul, jucand la o viteza mai mare, iar cand pierdeam, il pasam catre urmatorul.

Masinutele teleghidate au aparut cativa ani mai tarziu, iar modelele fara fir erau la inceput foarte scumpe, tin minte exact momentul cand eram cu mama mea in oras si am vazut intr-o vitrina o jucarie radiocomandata, era un monopost de formula 1 care costa 400 lei, iar salariul mediu pe atunci era cam 1000-1200. Evident, nu mi-a fost cumparata jucaria si am ramas multa vreme cu un gust amar, de multe ori cand eram intrebat ce imi doresc de ziua mea sau de Craciun spuneam ca vreau doar masinuta aceea, care intre timp nu a mai fost de gasit, chiar daca ai mei ar fi putut intr-un final sa o cumpere. Timpul a trecut, am uitat de dorinta de atunci, am primit alte jucarii, am descoperit apoi HC-ul, apoi PC-ul si cam asta a fost.

Totusi, in urma cu vreo 10 ani, cand am vazut alta masinuta, am rememorat episodul si mi-am rezolvat frustrarea copilariei, ba chiar am facut si putin exces 🙂

13509488_1368321426516295_816170283_o

Este o placere speciala sa controlezi de la distanta o masinuta, sa executi cu aceasta drifturi, viraje stranse, sau doar mers inainte-inapoi pe anumite distante, cine este pasionat de asa ceva cu siguranta ma va intelege. M-am bucurat atat de mult de jucaria telecomandata incat seara mergeam in parcarea unui supermarket din apropiere si ii testam limitele, atragand privirile amuzante ale trecatorilor 🙂

Morala povestii: daca cel mic vrea jucarii, acum aveti la dispozitie o gramada de oferte bune, copilul nu trebuie sa astepte ca mine 15 ani ca sa-si implineasca o dorinta 😛

One thought on “Amintiri cu de toate (3): jucariile copilariei

  1. Pingback: Amintiri cu de toate (4): alte jucarii ale copilariei - De toate frate

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *