Auzi, da’… tu ai copii?

De cate ori nu s-a intamplat ca in mijlocul unui argument, pe care de regula interlocutorul il pierde, sa va treziti cu un “Dar tu ai copii ca sa vorbesti?”? Nu conteaza subiectul, argumentele pe care le-ai prezentat sau faptul ca de multe ori cel care recurge la arma suprema a “copiilor” nu poate lega in mod coerent si/sau corect doua cuvinte, nu domne, nu conteaza nimic din toate astea. Poate sa fie vorba despre homosexualitate si BOR, sistemul public de educatie, chestiunea uniformelor sau cazul Bodnariu, cu cat e mai incinsa disputa, inevitabil va aparea un “geniu” care va scoate asul din maneca si va azvarli intrebarea intrebarilor, al caror raspuns il stie sau il intuieste.

Pe scurt, daca nu ai copii, spre deosebire de cel in cauza, tu nu poti sa intelegi complexitatea problemei sau sa ai vreun cuvant in dezbaterea acesteia. La naiba, nu doar atat, dar daca ar fi sa ne luam dupa unii, nici macar nu poti candida pentru o functie publica, nu-i asa, madam Firea-Pandele, fatatoarea-sefa a PSD-ului?

Cand spui ca un plagiator dovedit, cu zeci sau sute de minciuni la activ ar trebui votat doar pentru ca este parinte comiti acelasi sofism de doi bani, ca si comentatorii de care vorbeam mai sus. Daca ar fi sa ne luam dupa acestia, in loc de studii, diplome, competente, criteriile de angajare sau de elaborare a legilor ar trebui sa fie numarul de plozi avut de fiecare, cu cat ai mai multi, cu atat esti mai indreptatit sa iti dai cu parerea. Pe criteriul asta, personajele de mai jos ar trebui sa fie clasificate ca genii, iar exemplul lor ar trebui urmat de toata lumea:

Familia Panzari, care in 2011 avea 13 copii si declara cu mandrie:

“- Nici unul dintre dumneavoastră nu aveÅ£i un serviciu. Din ce trăiÅ£i , căci atâtea guri de hrănit ?

Din alocaÅ£ie ÅŸi mila Domnului.”

Eu nu am copii, asa ca nu am dreptul sa spun ca acea familie este una iresponsabila, care ii condamna pe cei mici la o viata presarata cu saracie, neajunsuri si cel mai probabil si batai. Nu conteaza ca eu muncesc ca prostul pentru a plati ajutoarele sociale si alocatiile lor si ale astora, nu sunt parinte, asa ca ar trebui sa-mi tin gura, dar sa cotizez in continuare. “Kappa” (simbolul sarcasmului in anumite medii online).

A folosi tipul asta de argument denota o saracie intelectuala lucie, o inabilitate de a-ti demonstra rational punctul de vedere si o atitudine nejustificata de superioritate. Faptul ca esti parinte nu te face automat expert in legislatie, detinator al adevarurilor supreme si nici macar un om “bun”, esti doar parinte si atat, a fost decizia ta, e viata ta, dar nu te astepta la o medalie pentru asta si nu crede ca asta iti da un ascendent in alte discutii ca cele “care este cel mai bun supozitor pentru cel mic”, “cum sa schimbi corect un scutec” sau alte asemenea.

Pentru cei care inca nu inteleg, o sa incerc sa explic ca la clasa intai:

Daca tu, parintele atotstiutor, te plimbi linistit pe trotuar, iar din senin te loveste o masina si iti rupe piciorul, iar din aceasta se coboara un sofer rupt de beat, care da vina tot pe tine, cine e de fapt de vina? Conform logicii de balta “nu ai, deci nu stii”, sa spunem ca nu ai permis de conducere, ceea ce ar insemna automat ca habar nu ai cat de greu se stapaneste un autovehicul, cate manevre complicate trebuie sa faci, atentia pe care trebuie sa o acorzi ambreiajului, turatiei motorului, schimbarii vitezelor, semafoarelor si celorlalti participanti la trafic etc. Din moment ce nu ai condus o zi in viata ta, nu poti nici sa stii daca soferul respectiv a incalcat legea si se face vinovat de ceva, conteaza doar parerea lui, mai ales daca are carnet de 20 ani…

Alt caz: ajungi la spital pentru o operatie banala de apendicita, la finalul careia constati ca doctorul ti-a scos doi dinti, un rinichi si ti-a mai facut ca bonus o circumcizie. Tu, neavand studii medicale, nestiind ce greu e sa treci prin atatia ani de facultate, examene, autopsii, calvarul rezidentiatului si asa mai departe, poti sa contesti decizia medicala sau sa te pronunti in privinta coruptiei generalizate din sistemul de sanatate?

Daca nu esti doctor in drept, poti oare spune ca lucrarea lui Ponta a fost un plagiat ordinar, de tip copy-paste? Cu toate dovezile (ce pot fi consultate si pe net) si verdictele unor comisii nepolitice, erau personaje care se plimbau seara de seara pe la televiziuni si ne spuneau ca din moment ce nu avem studii juridice, nu putem sa ne pronuntam, cu toate ca si un copil de clasa primara poate vedea ca 80 de pagini dintr-o lucrare sunt identice cu alte 80 pagini din alta lucrare, dar deh…

Acum dragilor, luati exemplele de mai sus si transpuneti-le in cazul Bodnariu, cand spuneti ca doar cineva care are copii se poate pronunta in privinta educatiei prin bataie si a respectarii legii tarii in care respectivii traiesc. Nu trebuie sa am copii ca imi dau seama ce responsabilitate presupune cresterea acestora, sau ca acestia pot fi crescuti si fara “corectii fizice”, dupa cum admite chiar taticul, in ciuda ajutorului primit de la Gadea, pastorul lui Voiculescu:

Nu trebuie sa fiu parinte nici pentru a sti ca legislatia unei tari primeaza in fata traditiilor mioritice (“eu l-am facut, eu il omor”, “unde da tata creste”) sau a convingerilor religioase, cu trimitere la povestile biblice (“cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau”), ori ca justitia, in orice tara civilizata, se face in instanta, nu pe strada, la presiunea imensa exercitata de organizatiile neoprotestante si nu numai.

Intr-un articol privind violenta asupra copiilor, Simona Tache nu sta prea mult la povesti pe subiectul asta:

Atâta timp cât nu ai copii, nu știi despre ce vorbești! TACI! – Ăsta e cel mai jenant argument dintre toate. De obicei e folosit de proști, dar se mai scapă la el și câte-un om inteligent, ceea ce e grav. N-a trecut mai mult de o lună de când auzeam că n-am voie să-mi dau cu părerea despre sistemul de sănătate, fiindcă nu sunt medic. Eu zic așa: să nu mai vorbim, de azi încolo, decât despre lucrurile în care avem expertiză concretă. Să nu ne mai dăm cu părerea despre Dumnezeu, atâta timp cât nu am fost Dumnezeu niciunul dintre noi. Nici despre evoluționism, atâta timp cât unii nu am fost maimuțe. Sau am fost? Din păcate, unii dintre noi am și rămas. Chiar, maimuțele și-or bate copiii?

In fine, ce am spus se aplica in toate cazurile in care se face uz de aceasta eroare grosolana de logica, asa ca oricine vrea sa fie luat in serios ar face bine sa vina cu argumente, nu cu prostioare din arsenalul semidoctilor…

5 thoughts on “Auzi, da’… tu ai copii?

  1. gabi

    Cand discutam despre luarea a 5 copii dintr-o familie, e justificata intrebarea.
    Cand ai copii, totul se schimba. Ti se schimba perceptia despre lumea in care traiesti si urmeaza sa traiasca, copiii tai. Cred ca e normal ca un parinte sa lupte in primul rand pentru copiii lui, ca actiunile sale sa nu mai fie concentrate doar pe sine. Degeaba vrem sa scoatem acest aspect din discutie, pentru ca e esential, in acest caz. In limba greaca exista exista 5 termeni pentru dragoste: “agape” – dragoste neconditionata, “phileo” – dragostea pentru prieteni (de genu 50-50), “eros” – dragostea erotica, “storge” – dragostea parinteasca.
    Se poate citi pe Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Termeni_grece%C8%99ti_referitori_la_iubire
    E ceva diferit de ce ai trait, experimentat, pana sa ai copii.
    Cand e vorba de o functie in stat, normal ca nu-si are locul o asemenea intrebare.

    View Comment
    Reply
    1. caricaturist Post author

      Ok, dar in cazul Bodnariu discutia nu era daca parintii isi iubesc (ori cred ca isi iubesc) sau nu copiii, ci despre respectarea legii si “persecutia” religioasa pe care acestia o clamau. Invocarea iubirii de parinte nu primeaza in fata legii in nici un stat, ca sa nu mai vorbim de faptul ca este strict subiectiva, de exemplu cineva poate crede cu tarie ca ii face celui mic un bine daca il bate cu furtunul de la masina de spalat sau il tine infometat 2 zile. Probabil ca si sotii din Vaslui care isi cresteau cei 9 copii intr-o saracie lucie ii iubeau sincer, insa nu le puteau asigura o viata decenta, de aceea in al 12-lea ceas s-a sesizat si statul roman si i-a luat in ingrijire, dar deh, astia nu au o intreaga msicare neoprotestanta in spate, pentru ei nu iese nimeni in strada…

      View Comment
      Reply
  2. Iosif Barna.

    Inca nu am habar cum am ajuns pe blogul asta, sau ce-o fi el, dar am , asa, un imbold sa scriu.
    Prietene, eu am devenit tata la 40 de ani. Foarte tarziu, dupa standardele societatii romanesti traditionale. Dar evenimentul asta m-a invatat ceva. A fi barbat si a fi tata nu e acelasi lucru.
    Cand sotia mea a nascut a facut varicela chiar in ziua in care a nascut. A fost o drama pentru noi. Daca vei cauta sa vezi implicatiile varicelei neonatale, chiar daca le vei intelege, tot nu vei putea intelege drama pe care am trait-o noi. Ei bine, ceea ce vreau sa-ti spun e ca dintr-o data a aparut in viata mea de barbat rational ceva cu care nu ma mai intalnisem niciodata pana atunci. Convingerea ferma ca sunt gata sa-mi dau viata din mine, fara sa clipesc, pentru copilul meu care se afla intr-un pericol de care eu nu-l puteam feri. Probabilitatea ca fetita noastra sa faca si ea varicela la doar cateva zile de la nastere era de 100%. Toti medicii ( am vorbit cu vreo 15) mi-au confirmat acest lucru si erau rezervati in sansele fetitei mele de a ramane fara sechele, cum ar fi meningita, pneumonie… iar astfel de cazuri au o mortalitate de 30%…. de la nenorocita si banala varicela pe care o face toata lumea. Dar cand ii atinge pe nou nascuti implicatiile pot fi extrem de grave.
    In momentele alea am crezut ca innebunesc. Dintr-o data universul meu s-a prabusit. Casa pe care am construit-o, terenurile pe care le-am cumparat, masinile, afacerea pe care o rostogoleam, banii mei, nu mai insemnau nimic. Tot ce aveam eu nu o putea feri pe fetita mea care abia a venit pe lume si pe care am asteptat-o atata timp… iar medicii erau rezervati. Atunci am STIUT, cu subiect si predicat, logic daca vrei, cu respectarea principiului ratiunii suficiente daca o vrei si pe asta, ca daca viata mea ar fi putut-o salva pe fetita mea, mi-as fi dat-o bucuros, fara sa clipesc. Am STIUT ca sunt gata sa mor, daca moartea mea ar fi fost de vreun folos pentru ea. Pe ASTA, N-AM STIUT-O niciodata in toti anii mei de barbat brav si de succes. Nu, n-am stiut niciodata ca as putea fi capabil de asa ceva. Inainte, probabil ca as fi ridicat din umeri si as fi compatimit familia care trece prin asa ceva. Daca era cazul, as fi transmis niste condoleante patetice, prin care mi-as fi exprimat preocuparea pentru o suferinta pe care oricum nu o intelegeam …
    A fi barbat nu e acelasi lucru cu a fi tata.
    Iar cand subiectul discutiei sunt copiii, un barbat, care nu e tata, daca nu poate spune nimic constructiv ar face bine macar sa taca. La fel si o femeie care nu e mama.
    Aceasta este experienta mea si stiu precis ce am stiut cata vreme am fost barbat si ce stiu cata vreme sunt tata.
    Acesta este motivul pentru care te intalnesti cu “cel mai jenant argument dintre toate ” despre care, spui dumneata, ” De obicei e folosit de proÈ™ti, dar se mai scapă la el È™i câte-un om inteligent, ceea ce e grav”.
    Nu e grav prietene. Nici cand il spun prostii si cu atat mai putin cand il spun inteligentii.
    Pentru ca exista intr-adevar un “salt” in cunoastere la care nu ai acces decat dupa ce ai facut saltul respectiv. Stiu ca iti pare incredibil ce spun insa nu are relevanta ceea ce ti se pare. la fel mi s-a parut si mie si acum…nu mi se mai pare.
    Dar ai adresa mea de mail. Candva, daca o sa ai copii si daca o sa-ti schimbi punctul de vedere, sa nu uiti sa-mi spui si mie. M-as bucura.
    Despre incadrarea mea filozofica nu are rost sa discut. Nu sunt un om religios . Si nici despre specializarea mea. Ar insemna sa fac un apel la autoritate. Iar un om care stie cu ce se mananca logica si teoria argumentarii, nu face asa ceva.
    Sanatate.

    View Comment
    Reply
    1. Iosif Barna.

      E debilitate pa dracu.
      Mama mea a a vut inca opt frati. Si, la dracu, nu erau penticostali.
      Au trecut prin foametea din ’46, ’47, au mancat mamaliga cu ceapa, au muncit pamantul si au trait exclusiv din agricultura – muncita fizic. Iar cand seceta le-au lat pana si singura sursa de hrana, au facut foamea, au lungit zama si n-au mai aruncat coaja cartofilor… si tot n-au murit. Ba au ramas dupa ei 36 de copii din care mai bine de jumatate au facut studii superioare si toti si-au intemeiat o familie. Astazi, cand ne intalnim, o data la doi ani, suntem peste o suta de oameni.
      Viata nu sta si nici nu poate fi cuantificata in nivelul de trai.
      Cand o duci bine, traiesti cu impresia ca toti ar trebui sa se screama sa se incoloneze in reguli. Ei bine, nu-i asa.
      Iti dai seama ca nu-i asa cand ajungi cu spatele la zid. O sa sapi santuri, o sa mananci mamaliga cu ceapa si daca n-ai incotro o sa umbli descult, dar de murit nu se moare din asta.
      E doar o groapa prin care treci.
      Saracia e relativa. La fel si bogatia. Cand parintii nostri au ajuns sa fie plimbati cu masini de ultima generatie, la caldura, iarna, sau clima, vara, si cand ne povestec prin ce vremuri au trecut ei si cum umblau desculti neavand ce incalta…. le multumim ca din experienta lor ne-au descoperit fata unei lumi pe care noi n-am fi avut cum s-o cunoastem sezand in cur la volanul unei skoda octavia sau mercedes
      Toti fratii mamei, cei care mai traiesc, sunt acum oameni bogati. Oameni care au mai mult decat si-au putut imagina vreodata ca vor avea in saracia anilor 46-47
      Saracia si bogatia sunt relative. Viata, copiii si parintii, nu.

      Fratilor, invatati sa nu va frece pe voi grija cum traiesc altii.
      Daca puteti, ajutati-i.
      Daca nu, macar taceti din gura, ca oricum nu le dati voi sa manance.

      View Comment
      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *