Category Archives: Advertoriale

Ceai pentru o vara racoroasa

Raspunzand provocarii lansate de Blogal Initiative impreuna cu Arta Ceaiului, am vizitat site-ul acestora din urma si m-am gandit care dintre produsele oferite acolo ar fi pe placul meu si al prietenilor mei.

Dintre toate sortimentele, inclin spre Ice Energy pentru ca avem cu totii nevoie de energie, chiar si vara, in mediul privat se lucreaza oricand, fie soare, ploaie sau canicula ca acum 🙂 Pe langa faptul ca teina din ceaiul negru se elibereaza treptat, spre deosebire de cafeina, intreaba gama de produse Ice Tea are urmatoarele atribute si facilitati pentru client:

– Ice Tea by Arta Ceaiului e 100% natural, contine doar bucati de fructe si frunze de ceai
– Ice Tea by Arta Ceaiului iti ajunge toata vara: comanzi sortimentele preferate din magazinul nostru online, ti le livram acasa in 24 – 48 de ore si le ai la dispozitie oricand ai chef sa te racoresti
– Ice Tea by Arta Ceaiului nu ingrasa, putand fi preparat fara zahar, sau adaugand o cantitate mica de miere sau indulcitor natural
– Ice Tea by Arta Ceaiului vine intr-o gama larga de arome, data de varietatea ingredientelor. Ai de ales intre combinatii inedite de fructe “autohtone”: capsuni, fructe de padure, mere, pere, sau fructe exotice: mango, ananas, papaya, portocale rosii, banana.

Continue reading

Amintiri cu de toate (4): primele telefoane

In ziua de astazi pare de neconceput sa ai primul telefon mobil abia la varsta de 19 ani, insa pe “vremea mea” (vai cum suna asta) era o realitate, iar accesul la net se facea prin internet cafe-uri ori prin dial-up si in nici un caz la viteze de 1000 Mbps cum am acum. Telefonul pe care l-am primit atunci de la ai mei a fost un 3410

Nokia_3410

de care m-am folosit ani de zile, mai ales cand am plecat la facultate la 300km de casa. Telefonul ala mi-a fost alaturi in multe clipe, de la examene, proiecte, iubiri pana la primele locuri de munca, devenisem atunci expert la scris sms-uri, iar putini colegi isi permiteau abonamente generoase in minute 😛 L-am butonat pana in momentul in care mi-am cumparat cu primii mei bani un model mai bun, un 5140, anti-soc, nu pentru ca as fi scapat des din mana primul telefon, pur si simplu imi placeau mult celealte optiuni pe care le oferea, plus design-ul inovativ. Am tinut mult si la acela, insa intr-adevar, in final nu socurile au fost problema lui ci bateria 🙂

De-a lungul anilor am schimbat mai multe telefoane, dar cel mai mult regret soarta primului meu device touchscreen, un Samsung Omnia 1:

Continue reading

Amintiri cu de toate (3): jucariile copilariei

O recenta campanie Blogal Initiative mi-a adus aminte de un episod al copilariei, cand dupa ’90 piata a fost invadata de produse pe care doar le puteam visa, chit ca majoritatea erau chinezarii dubioase. Cum pe atunci aveam doar 6 anisori, evident ca in primul rand am fost fascinat de jucarii, iar varietatea era uimitoare: soldatei de plastic, tanculete, masinute, pistoale cu ventuze, joculete electronice de mana si multe altele. Erau, ce-i drept si multe board game-uri romanesti, din care cele mai populare erau probabil “Nu te supara frate”, “Turism” (un fel de Monopoly romanesc), “Piticot” sau “Dacii si Romanii” pe care le jucam in familie si cu prietenii. Tetris-ul a fost foarte popular printre cei de varsta mea, iar cand ne strangeam mai multi si aveam un singur dispozitiv, faceam cu randul, jucand la o viteza mai mare, iar cand pierdeam, il pasam catre urmatorul.

Masinutele teleghidate au aparut cativa ani mai tarziu, iar modelele fara fir erau la inceput foarte scumpe, tin minte exact momentul cand eram cu mama mea in oras si am vazut intr-o vitrina o jucarie radiocomandata, era un monopost de formula 1 care costa 400 lei, iar salariul mediu pe atunci era cam 1000-1200. Evident, nu mi-a fost cumparata jucaria si am ramas multa vreme cu un gust amar, de multe ori cand eram intrebat ce imi doresc de ziua mea sau de Craciun spuneam ca vreau doar masinuta aceea, care intre timp nu a mai fost de gasit, chiar daca ai mei ar fi putut intr-un final sa o cumpere. Timpul a trecut, am uitat de dorinta de atunci, am primit alte jucarii, am descoperit apoi HC-ul, apoi PC-ul si cam asta a fost.

Totusi, in urma cu vreo 10 ani, cand am vazut alta masinuta, am rememorat episodul si mi-am rezolvat frustrarea copilariei, ba chiar am facut si putin exces 🙂

13509488_1368321426516295_816170283_o

Este o placere speciala sa controlezi de la distanta o masinuta, sa executi cu aceasta drifturi, viraje stranse, sau doar mers inainte-inapoi pe anumite distante, cine este pasionat de asa ceva cu siguranta ma va intelege. M-am bucurat atat de mult de jucaria telecomandata incat seara mergeam in parcarea unui supermarket din apropiere si ii testam limitele, atragand privirile amuzante ale trecatorilor 🙂

Morala povestii: daca cel mic vrea jucarii, acum aveti la dispozitie o gramada de oferte bune, copilul nu trebuie sa astepte ca mine 15 ani ca sa-si implineasca o dorinta 😛

La multi ani Blogal Initiative!

Pe 6 iunie s-au implinit 5 ani de campanii Blogal Initiative, la unele din ele participand si eu, ba chiar si castigand ocazional premii. Provocarea de acum te pune in postura de a fi seful acestei initiative de dezvoltare a blogosferei si sa gandesti o strategie pentru urmatorii ani.

Avand in vedere succesul real al platformei si rezultatele obtinute:

5-ani-de-blogalinitiative

cu siguranta nu este nevoie de schimbari drastice, doar de ajustari si finisari.

Continue reading

Hai Romania!

Amintirile mele cu fotbalul si meciurile nationalei incep din 1990, cand Romania a jucat la “Coppa del Mondo”, iar cu toate ca aveam doar 6 ani, momentele acelea, cand stateam cu totii in fata unui televizor nou, color, nu par chiar atat de indepartate. Cu toate ca nationala a fost eliminata in cele din urma la penalty-uri, a facut totusi o figura frumoasa:

care a fost un preludiu pentru adevarata performanta de peste patru ani, la Cupa Mondiala din SUA, unde echipa noastra a uimit pe toata lumea, inclusiv pe noi, suporterii de acasa, asteptarile noastre fiind apoi destul de mari pentru competitiile ulterioare:

Continue reading

Amintiri (1): Pozele noastre si povestile lor

De la albumele grele cu poze alb-negru ale bunicilor am ajuns astazi la selfie-uri postate instant pe retelele de socializare, device-uri ce au camere cu multi megapixeli, filmari GoPro si prelucrari care iti pot insela simturile, insa toate acestea au in comun un lucru, acela ca spun o poveste, te pot face sa rememorezi clipa in care au fost facute, precum si trairile de atunci. Am fost pasionat de mic de fotografie, cu toate ca pe atunci aveam la indemana doar aparatul Smena al parintilor, care mai dadea din cand in cand rateuri si mai voala unele filme. Nu m-am lasat descurajat si am reusit totusi sa capturez (si cu ajutorul prietenilor) multe momente din tinerete, iar acest obicei s-a continuat si pe masura ce tehnica avansa si fotografia devenea din ce in ce mai accesibila.

Am pe hard mii de poze, iar chiar daca toate au importanta lor, unele spun mai multe ca altele, surprinzand momente inedite, inceputul unor prietenii de lunga durata sau decizii de cariera. Pe langa momentul propriu-zis care a fost surprins de obiectiv, la vederea unei poze imi amintesc si alte detalii din acea zi sau perioada, dorintele, grijile si pasiunile de atunci, contextul mai larg, sau alte persoane si relatia mea cu ele.

Sa luam deci cateva, spre exemplificare:

1

O poza de final de an de la Scoala Generala nr. 4, facuta imediat dupa ora de religie, motiv pentru care apare acolo si profesorul, pe langa invatatoarea noastra. Clipe in care o nota de 8 sau 9 era o adevarata tragedie, cand puteai sa iti iei palme peste cap si batai cu linia peste mana fara ca cineva sa considere comportamentul dascalului anormal, momentele in care descopereai incet-incet lumea si doreai sa stii mai mult, asteptarea vacantei in care puteai sa te joci si sa citesti in voie, iar apoi nerabdarea de a te reuni cu ceilalti si a le povesti aventurile. Cu toate ca au trecut aproape 25 ani de la acel moment si fiecare s-a dus pe drumul sau, cu multi dintre colegii de atunci am ramas prieten si in ziua de astazi.

2

Eu eram cel din stanga, langa prietenul meu Marius, care urma sa-mi fie alaturi in multe evenimente din viata, iar in dreapta de tot era Ionut, pe care de asemenea il vom mai revedea 🙂 Cu Marius faceam schimb de pachetele cu mancare, iar astfel toata lumea era fericita, chiar daca de acasa nu primeam ceva foarte variat. Era de asemenea vremea cand au aparut cornuletele cu ciocolata, cu al caror miros ne imbatam inainte sa le mancam…

Continue reading

O zi tipica

Campania Blogal Initiative “Cum arata o zi din viata ta?” este bine-venita, dand bloggerilor sansa sa descrie cum arata o zi obisnuita din viata lor. Cum nu am mai facut asta aici, sa vedem ce inseamna o zi tipica pentru mine:

Ora la care ma trezesc variaza, fiind unul dintre avantajele de a lucra pe cont propriu, insa de obicei este intre 8 si 9:30 am. Cum nevasta, Mirela, este deja la serviciu, verific daca clanul nostru pisicesc are pline bolurile cu apa si mancare si le curat litiera. Dupa micul-dejun, dus si cafeluta, ma asez la birou si ma ocup de “copilasul” meu de suflet, Comanda Caricaturi, afacerea pe care am pornit-o cu 6 ani in urma si care a ajuns sa atraga un bazin larg de clienti si sa fie cunoscuta la nivel national. Cum se poate asta? Cu multa munca, iar de aceea primul lucru pe care il fac in continuare e sa verific mailurile si conturile de firma de pe retelele sociale, iar daca este cazul, raspund la intrebarile clientilor, ajutandu-i pe acestia sa faca alegerea potrivita. Urmeaza planificarea comenzilor primite si consultarea cu artistii colaboratori privind realizarea acestora, precum si alte proiecte. Alte cateva ore sunt petrecute promovand serviciile si munca noastra pe retelele sociale, site-urile de anunturi, forum-uri, directoare web etc.

adi & cats

Cum in cazul privitului mult in monitor, specialistii recomanda pauze, pentru a ajuta ochii, le urmez sfatul si pentru scurta vreme imi intrerup activitatea pentru a executa cateva flotari sau exercitii usoare cu ganterele, ori pentru a ma ingriji de plantele crescute pe balcon, printre care si citricele de care sunt foarte mandru. Cu toate ca apartamentul nu este mediul lor ideal, acestea s-au dezvolat foarte bine, doar ca au nevoie de o atentie speciala, de aceea, pe langa udatul periodic, le stropesc zilnic frunzele, iar daca apar primele semne ale unor daunatori, le tratez cu solutie impotriva acestora.

Continue reading

Miscarea face bine

Provocarea campaniei Blogal Initiative mi-a adus aminte de cat de diferita era copilaria generatiei mele fata de ziua de azi. Nu fac parte dintre cei care sunt nostalgici peste masura, acum nu as mai da “binefacerile” tehnologiei moderne pentru nimic, dar, totodata, trebuie sa recunosc ca s-a si pierdut ceva pe parcurs.

In primul rand, cu totii faceam miscare atunci, pentru ca in lipsa Starcraft-ului si a altor jocuri online, ne jucam cu totii afara, cat de mult puteam. Optiunile erau diverse, specifice acelor vremuri, insa jocul si sportul nostru preferat era fotbalul, pasiune care a luat amploare mai ales dupa meciurile nationalei noastre la Campionatul Mondial din ’94. Nu conta ca ne pricepeam mai mult sau mai putin, important era sa ne distram si sa jucam cat puteam, pana sa fim chemati acasa. Cand reuseam sa ne strangem mai multi, organizam chiar mini-campionate, ii recrutam pe copiii mai mici sa ne faca galerie, puneam pariuri pe sucuri si multe altele, de care chiar imi amintesc cu drag.

Un moment de “glorie” a fost cand am reusit un sut de la mijlocul terenului, care a trecut peste capul portarului echipei adverse si a marcat unul dintre cele mai frumoase goluri date de mine. Nu a fost un moment de geniu, ba din contra, intentia mea era sa pasez unui atacant de-al nostru, dar intamplarea m-a transformat in eroul zilei. Clipele acelea, in care eram in mijlocul prietenilor, iar acestia ma bateau pe spate si imi strigau prieteneste una-alta, au fost inlocuite azi de like-urile la o postare, dar o felicitare virtuala, oricat de bine intentionata, paleste in fata acelor momente. Fotbalul a fost o preocupare permanenta, cam pana in liceu, cand incet-incet, am fost atras de “partea intunecata a fortei” reprezentata de mIrc, Half-Life si Heroes 3 🙂

Alte sporturi propriu-zise practicate au fost karatele si tenisul, primul la dorinta mea iar cel de-al doilea la cea a parintilor. Mi-au placut amandoua, am inregistrat progrese la fiecare, dar nu m-au atras chiar atat de mult incat sa incerc sa ajung la performante, insa au avut alte beneficii, transmitandu-mi tipul de valori specifice fiecaruia si dandu-mi ocazia sa imi fac alti prieteni, cu unii mentinand legatura chiar si in ziua de azi, la mai bine de 20 ani de atunci…

Continue reading

Becks Gold: Cine spune ca?

Astazi, despre campanii inteligente si.. BERE!

110322_Becks_Gold

Beck’s a lansat recent sortimentul Beck’s Gold, care este o bere mai usoara, mai rafinata, ce contine doar 4% alcool. Compania spune ca sortimentul a fost lansat ca sa arate ca lucrurile pot fi facute si altfel, dovada fiind video-ul de mai jos:

Exista si o aplicatie special creata, “Cine spune ca… (nu poti avea parte de o experienta diferita)?” unde lumea a fost incurajata sa isi spuna parerea, sa sparga barierele conformismului si sa isi descopere potentialul.

As defini campania prin trei cuvinte: indrazneala, inovatie, distractie. Cu totii am auzit de prea multe ori in viata ca nu putem face una sau alta, ca nu se cade, ca nu vom avea succes, ca riscul e prea mare, completati voi continuarea. Evident, nu sunt genul de om care se lasa descurajat usor, iar campania Beck’s “Cine spune ca?” e in asentimentul meu si a multor altora care gandesc la fel. Aici nu este vorba doar despre bere, pentru ca, nu-i asa, oricine a gustat Beck’s pana acum i-a dat nota 10, ci despre acea stare, care iti permite sa iti depasesti limitele, sa spargi tiparele, aceeasi care te face sa canti dimineata in lift, la prima ora 🙂

Samsung Galaxy Tab 4: ghid de… utilizari

Provocarea Blogal Initiative vine chiar in momentul in care am hotarat ca urmatorul gadget pe lista de achizitii trebuie sa fie o tableta.
Toata viata am fost un fan hardcore al sistemelor desktop, iar de aceea la inceput nu am fost prins de febra telefoanelor inteligente si a tabletelor, preferand mai degraba sa investesc in upgrade-uri pentru pc-urile mele. Totusi, necesitatile zilnice m-au adus pe “calea cea buna”, iar astazi constat ca o tableta ar fi utila in aproape toate aspectele vietii mele, iar Samsung Galaxy Tab 4 pare ca se poate achita de toate indatoririle.

ro_SM-T230NYKAROM_000240366_Dynamic_black

Prima utilizare a tabletei Samsung Galaxy Tab 4 ar fi evident, pentru lucru, care imi ocupa cea mai mare parte a timpului, insa fara de care nu ar fi bani pentru restul pasiunilor si implicit nici pentru tableta 🙂 A fi administratorul Comanda-Caricaturi presupune multe ore petrecute in mediul online, promovand serviciile site-ului, raspunzand la mailurile clientilor, dialogand cu artistii, cautand oportunitati pe piata etc. In mod normal fac asta de la desktop-ul meu, insa sunt situatii in care trebuie sa ma ocup si de alte lucruri ori cazuri in care sunt plecat din localitate, iar accesibilitatea pe care o ofera o tableta este de nepretuit, un laptop fiind impractic in unele cazuri iar de asemenea, este mult mai comod sa completezi o factura ori sa uploadezi materiale pe un site de pe o tableta, ca de pe un telefon, iar Quad Core-ul de 1,2GHz de care dispune Galaxy Tab 4 este mai mult decat suficient.

Continue reading