Category Archives: Povestiri reale

Amintiri cu pantofi

ZorileStore.ro continua nu doar traditia campaniilor de succes impreuna cu BlogalInitiative dar si cea a reducerilor de BlackFriday, magazinul online aflandu-se deja la a cincea editie. Campania lor de reduceri din acest an se numeste “Eclipsa de preturi” si incepe pe 18 noiembrie, aducand reduceri de pana la 60% pentru toate categoriile de produse de pe site. Pe langa papucii mentionati in alt articol, mi-au placut si pantofii acestia:

261205_48_c

Continue reading

Black friday, ZorileStore si papucii

ZorileStore.ro continua nu doar traditia campaniilor de succes impreuna cu BlogalInitiative dar si cea a reducerilor de BlackFriday, magazinul online aflandu-se deja la a cincea editie. Campania lor de reduceri din acest an se numeste “Eclipsa de preturi” si incepe pe 18 noiembrie, aducand reduceri de pana la 60% pentru toate categoriile de produse de pe site.

Personal am apreciat ultima campanie a ZorileStore, iar cea de acum mi-a adus aminte de un episod din facultate, cand tocmai ce plecasem din Valcea, orasul natal, ajunsesem la Cluj si ma obisnuiam cu orasul, varietatea din jurul meu si expresiile folosite in aceasta parte a tarii. Un exemplu bun ar fi chiar notiunea de “papuci“, prin care eu inteleg… asa ceva, cum este de exemplu modelul asta, pe care chiar l-as cumpara de Black Friday de pe site-ul ZorileStore.ro:

81556_22544_c

Toata viata mea de pana atunci, timp de 19 ani, asta am inteles eu prin “papuci”, asa ca mi-a parut putin ciudat cand colegii mei de facultate, majoritatea din Ardeal, aminteau din cand in cand despre ce papuci vor sa-si cumpere sau “ai vazut tu ce papuci faini are tipa aia?” Hmm, inteleg, o fi avut vreo colega din camin ceva model cu… habar n-am Scooby Doo sau ceva super dragalas si le-a dat pe fetele din grupa mea pe spate, dar bai, totusi, chiar asa, la fiecare cateva zile astea admirau/isi cumparau papuci? La inceput am crezut ca o fi vorba de ceva “girls thing”, asta cu toate ca terminasem un liceu unde in clasa aveam mai multe fete ca baieti si in mod sigur mi-as fi amintit daca as mai fi auzit de obsesia asta pentru papuci. Cand tocmai uitasem de episoadele astea stranii si mergeam la cursuri cu doi prieteni, nu mai stiu despre ce vorbeam cand aud din nou cuvantul magic: “PAPUCI!” Sa ne intelegem, asta intr-un context in care nu ar fi trebuit sa fie mentionata aceasta categorie de incaltaminte! Nu am mai rezistat si am izbucnit:

Continue reading

Amintiri cu de toate (4): alte jucarii ale copilariei

Am povestit si aici despre jocurile copilariei mele, insa daca ar fi sa ma gandesc care a fost jucaria preferata, nu as avea nici un dubiu: este vorba de soldateii de plastic, care intr-un fel au fost precursorii hobby-urilor mele mai recente, unde comand alti soldati, virtuali de data aceasta:

Ei, cand eram eu mic, singurele calculatoare accesibile erau HC-urile, iar joaca afara cu prietenii era sfanta. Totusi, pentru “indoor use” existau destule variante, din fericire pentru bugetul parintilor mei, pasiunea pentru soldatei nu era una scumpa. Se gaseau si piese individuale, insa in general soldateii erau comercializati in seturi cu tematica specifica, cu predilectie spre WW 2. Incercam sa gasesc figurine apartinand tuturor statelor implicate in conflict pentru a asigura un echilibru al fortelor si a recrea batalii celebre despre care aflam in documentarele de tip “battlefield” pe care le urmaream cu foarte mare interes, nediminuat dealtfel pana in ziua de astazi. M-am jucat ani de zile cu acesti camarazi de plastic, care au fost inlocuiti de cei pixelati, prezenti in jocurile pe PC ca KKND, Dark Colony, Starcraft, Dune, Red Alert si multe, multe altele, insa recent, cand imi vizitam familia, mi-am redescoperit armatele de jucarie:

DSC02020

DSC02063

Continue reading

Despre angajati si patroni (1)

Cunosteti populara zicala americana (de origine australiana) “Been there, done that”? In cazul de fata, mi se aplica cu varf si indesat, aflandu-ma de-a lungul timpului intr-o tabara sau alta, incepand chiar cu perioada in care eram student. Trebuie remarcat ca nu exista o varianta ideala, sunt plusuri si minusuri pentru fiecare categorie, iar preconceptiile sunt o gramada, de o parte si de alta.

Inteleptul grec Solon spunea “Invata sa te supui inainte de a comanda”, asa ca inainte de aventurile mele antreprenoriale (dar chiar si dupa aceea), am fost mai intai angajat. Trebuie adaugat totusi ca in anii studentiei mele (2003-2007), in Cluj-Napoca oferta de lucru era foarte variata, chiar si pentru cei care invatau la zi si nu aveau experienta in domeniu, cum era cazul meu. Primele incercari nu au fost totusi cele mai grozave, lovindu-ma de o gramada de scheme piramidale, diverse programe de afiliere, MLM-uri si alte treburi, care impanzeau mica publicitate cu anunturile proprii, unele mascand mai mult sau mai putin abil tipul de activitate. Dupa cateva astfel de episoade, am invatat destul de repede ce sa caut, ce sa evit, ce intrebari sa pun atunci cand sun, ba chiar recunosteam cu usurinta unele numere de telefon din anunturile care se repetau sau doar isi schimbau forma.

Despre debutul in lumea imobiliarelor am povestit cate ceva aici, insa nu am detaliat experienta de la angajare. Nu aveam pic de experienta in campul muncii (cu exceptia portalului de imobiliare din Bucuresti pe care am incercat sa-l promovez, insa asta era alta mancare de peste), iar faptul ca scriam la un ziar studentesc nu avea legatura cu job-ul la care aplicam. M-am prezentat pentru interviu la sediul agentiei Gecor, unde am dat cateva detalii unei domnisoare de aceeasi varsta cu mine, despre care am aflat ca invata la aceeasi facultate, doar la alt profil, iar apoi am avut o discutie si cu administratorul angajat al societatii, Valentin Timis. Vazand CV-ul meu, acesta a presupus din start ca aveam ideee despre domneiul imobiliarelor, ceea ce in mod clar ar fi fost un avantaj pentru mine, insa, oricat de tentant ar fi fost sa dau aceasta impresie, am precizat destul de clar care erau responsabilitatile mele anterioare, adica vanzarea de pachete de promovare catre alte agentii imobiliare si nu munca propriu-zisa de agent imobiliar. Ne-am inteles bine de la inceput si pozitia libera a devenit a mea, iar in scurt timp stateam cu telefonul si harta in mana, notand cererile si ofertele clientilor, cautand altele prin mica publicitate si destul de des intrebandu-mi colegii cand nu stiam ceva. Un lucru spus atunci de “Vali” mi-a ramas in minte si acum, fiind principiul pe care el l-a respectat atunci si care avea sa fie urmat de mine peste doar cativa ani, cand am infiintat propria firma: “Un sef nu castiga respectul urland la angajati ci prin puterea exemplului”.

Continue reading

Despre cazul Bodnariu si manipulare

Cred ca pana acum toata lumea a aflat de familia Bodnariu, ai carei 5 copii au fost luati in grija Barnevernet (Protectia Copilului din Norvegia) ca urmare a unei sesizari primite din partea scolii unde invatau o parte din acestia, in noiembrie 2015. Cand am auzit prima data de acest caz m-am gandit ca firesc ar fi ca rezolvarea situatiei sa se afle in grija statului norvegian, care in urma anchetei intreprinse urmeaza sa dea un verdict ce va fi favorabil sau nu parintilor si am crezut ca va ramane doar o stire ca oricare alta.  Pe zi ce trece am asistat totusi la un lobby agresiv in favoarea familiei Bodnariu, dus prin toate mijloacele, ceea ce mi-a ridicat unele semne de intrebare, determinandu-ma sa sa cercetez mai amanuntit povestea.

Acest caz ar trebui sa fie unul didactic in ceea ce priveste manipularea, care s-a practicat masiv, iar cea initiala a dat apoi prilej de manifestare altor manipulatori, care evident, s-au folosit de reactia initiala pentru a-si promova interesele. Dupa cum vom vedea, in cele din urma adevarul iese incet-incet la iveala, iar finalul intregii povesti nu pare nici el foarte indepartat.

Sa facem o scurta recapitulare a evenimentelor: Marius Bodnariu, inginer IT, s-a casatorit cu norvegianca Ruth, pe care a cunoscut-o in timp ce aceasta venise in Romania intr-o misiune de ajutorare a copiilor strazii (indraznesc sa cred ca era vorba si de putintel prozelitism religios pe acolo). Traiesc impreuna in Norvegia de 10 ani, timp in care au avut 5 copii: Eliana (9 ani), Naomi (7 ani), Matei (5 ani), Ioan (2 ani) si Ezekiel (4 luni). Pe data de 16 noiembrie, 2015, cele doua fete reusesc cumva sa intre in atentia autoritatilor care declanseaza o ancheta, iar in doar cateva zile statul decide sa ia custodia tuturor copiiilor. Avand in vedere ca legea norvegiana nu prevede divulgarea de date din ancheta, pentru protectia copiilor, avem la dispozitie doar varianta familiei, pe care nu o voi repeta aici, fiindca o veti gasi mai jos, redata cu varii grade de patetism pe mai multe site-uri sustinatoare. Cert este ca ceva a alertat serviciile pentru protectia copilului (se spune ca ar fi vorba de cantece religioase, dar poate fi vorba si de alte manifestari) iar in urma discutiilor cu minorii autoritatile au aflat ca in sanul familiei s-ar comite abuzuri fizice. Sa ne intelegem, religiozitatea sau manifestarile acesteia la copii NU sunt motiv suficient pentru ca cei mici sa fie luati de Barnevernet din grija parintilor, insa corectiile corporale DA! Pentru cine nu realizeaza, pe acele meleaguri bataia nu este “rupta din rai” si nici nu merge cu “unde da tata creste” sau “eu l-am facut, eu il omor!” Daca pe aici bataitele sunt privite ca ceva normal, iar in multe cazuri Protectia Copilului se sesizeaza doar cand ala micu’ vine cu jumate de topor infipta in teasta sau dupa ce a fost tinut ani de zile in lanturi, in “Occidentul decadent” cum il descriu unii, treburile se misca mai repede, iar in cazul asta particular, Barnevernet-ul are autonomie si puteri sporite.

O familie fericita, sau doar poleiala ieftina?
bodnariu-norsko

Cum ambii parinti sunt de religie penticostala, putem concluziona ca cel mai probabil si-au crescut si copiii in aceasta doctrina, una care, atentie, presupune si “vorbitul in limbi” (ca sa ne intelegem, nu stim sigur daca sotii Bodnariu si-au invatat copiii sa fie posedati de… Sfantul Duh sau mai stiu eu ce, dar DACA au facut-o si asta a dus la manifestari ca cele de mai jos, doar asta in sine imi pare ca ar fi fost motiv de actiune pentru Barnevernet, iar de aici sa se fi ajuns si la alte dezvaluiri, la cele privind abuzul fizic):

Sunt consemnate si alte probleme asociate sectei, iar inainte ca unii sa sara ca arsi, termenul nu este unul peiorativ si nici nu semnifica ca acel cult ar fi in afara legii, insa intr-adevar, terminologia poate fi deranjanta pentru membrii fiecarei secte in parte, acestia considerand ca religia lor este cea unica, vesnica, adevarata si asa mai departe si refuzand trimiterile la una “mama” din care s-au desprins, de multe ori ca initiativa a unui “baiet destept”:


SÉCTĂ, secte, s. f. Comunitate religioasă desprinsă dintr-o religie mare (creștinism, islam, budism etc.), în vederea practicării unui cult independent, bazat pe o doctrină proprie; p. ext. grup (închis) alcătuit din adepții unei doctrine (filosofice sau politice). – Din fr. secte, lat. secta.
) precum si unele modele de abuz mental si fizic, dupa cum dovedesc marturiile unor fosti membri sau chiar… stirile:

Continue reading

Amintiri (1): Pozele noastre si povestile lor

De la albumele grele cu poze alb-negru ale bunicilor am ajuns astazi la selfie-uri postate instant pe retelele de socializare, device-uri ce au camere cu multi megapixeli, filmari GoPro si prelucrari care iti pot insela simturile, insa toate acestea au in comun un lucru, acela ca spun o poveste, te pot face sa rememorezi clipa in care au fost facute, precum si trairile de atunci. Am fost pasionat de mic de fotografie, cu toate ca pe atunci aveam la indemana doar aparatul Smena al parintilor, care mai dadea din cand in cand rateuri si mai voala unele filme. Nu m-am lasat descurajat si am reusit totusi sa capturez (si cu ajutorul prietenilor) multe momente din tinerete, iar acest obicei s-a continuat si pe masura ce tehnica avansa si fotografia devenea din ce in ce mai accesibila.

Am pe hard mii de poze, iar chiar daca toate au importanta lor, unele spun mai multe ca altele, surprinzand momente inedite, inceputul unor prietenii de lunga durata sau decizii de cariera. Pe langa momentul propriu-zis care a fost surprins de obiectiv, la vederea unei poze imi amintesc si alte detalii din acea zi sau perioada, dorintele, grijile si pasiunile de atunci, contextul mai larg, sau alte persoane si relatia mea cu ele.

Sa luam deci cateva, spre exemplificare:

1

O poza de final de an de la Scoala Generala nr. 4, facuta imediat dupa ora de religie, motiv pentru care apare acolo si profesorul, pe langa invatatoarea noastra. Clipe in care o nota de 8 sau 9 era o adevarata tragedie, cand puteai sa iti iei palme peste cap si batai cu linia peste mana fara ca cineva sa considere comportamentul dascalului anormal, momentele in care descopereai incet-incet lumea si doreai sa stii mai mult, asteptarea vacantei in care puteai sa te joci si sa citesti in voie, iar apoi nerabdarea de a te reuni cu ceilalti si a le povesti aventurile. Cu toate ca au trecut aproape 25 ani de la acel moment si fiecare s-a dus pe drumul sau, cu multi dintre colegii de atunci am ramas prieten si in ziua de astazi.

2

Eu eram cel din stanga, langa prietenul meu Marius, care urma sa-mi fie alaturi in multe evenimente din viata, iar in dreapta de tot era Ionut, pe care de asemenea il vom mai revedea 🙂 Cu Marius faceam schimb de pachetele cu mancare, iar astfel toata lumea era fericita, chiar daca de acasa nu primeam ceva foarte variat. Era de asemenea vremea cand au aparut cornuletele cu ciocolata, cu al caror miros ne imbatam inainte sa le mancam…

Continue reading

Tragedia “Colectiv” scoate la iveala neoamenii dintre noi

Incendiul de vineri seara, 30 noiembrie, 2015, din clubul Colectiv va ramane multa vreme in memoria romanilor, insa aici nu vom discuta despre cauze, solutii, vinovati si asa mai departe, media si autoritatile vor avea tot timpul pentru asta. Vom aborda totusi alta problema, aceea a modului in care se raporteaza unii semeni ai nostri la aceasta tragedie si rolul jucat de religie in asumarea pozitiilor respective.

Cine sunt oamenii care se bucura de raul altora, ranjind tamp si decretand ca “satanistii si-au meritat soarta?” Conform deciziei Curtii Constitutionale, Facebook este un spatiu public, iar afirmatiile facute aici trebuie tratate ca atare, asa ca este bine sa stim care sunt neoamenii ce se plimba in libertate printre noi, ba mai mult, pot sa voteze si sa se inmulteasca, cu toate ca nu se poate spune ca astfel de specimene apartin rasei umane.

De de la un oier parnaias ca Gigi Becali nu te poti astepta la mai mult, acest individ cu IQ subunitar neratand ocazia pentru a-si etala prostia si a scuipa pe memoria celor decedati, pentru ca, nu-i asa, asta face orice cavaler al luminii, ortohot cu cruce-n frute:

“Mi se ridică părul ÅŸi mă cutremur tot. Fetele mele nu puteau fi acolo niciodată. Am văzut filmări de la acele aÅŸa-zise spectacole. Erau lucrări demonice, se jucau cu focul ÅŸi făceau miÅŸcări satanice. Å¢ineau degetele lui Satan, e semnul lui, încoronarea. Nu i-a interesat profitul, de aia au lăsat intrarea liberă, ei au vrut sufletele. Distrugerea sufletelor. Asta fac cluburile astea, acaparează suflete prin miÅŸcări demonice. Cum să lăsăm 400 de copii să se ducă într-o miÅŸcare satanică? E semn de la Dumnezeu!”

Gigi-Becali-Ce-afaceri-a-ingropat-in-libertate-si-ce-a-luat-cu-el-in-inchisoare

Multumim din nou cretinilor care au trimis aceasta dejectie umana in Parlamentul European…

Avem totusi o fauna bogata, ce cuprinde si politicieni, cum este Aurelian Pavelescu, numit pe buna-dreptate “groparul” PNTCD, chiar inaintea acestei drame, care acum isi manifesta revolta fata de decretarea de doliu national pentru niste tineri pe care “nu-i veti gasi in biblioteci si nici la biserici”:

9

http://arhiblog.ro/urmasii-corneliu-coposu-aurelian-pavelescu/

In urma reactiilor de pe net, se pare ca acest individ scarbavnic si-a sters contul, insa cel mai probabil ii vom vedea pe viitor ranjetul intr-un afis electoral, asa ca e bine sa nu uitam…

Continue reading

tolerance

Imigranti, ura, naivitate si manipulare

De cateva saptamani incoace, mass-media nu duce lipsa de subiecte, avand in vedere criza imigrantilor. Imigranti care, sa ne intelegem, nu au aparut de ieri de azi, insa pana acum de abia se mai rupeau cateva minute de emisie pentru a se raporta scufundarea unei barci in Mediterana sau vreo drama personala. Sa ne aducem aminte de cazul lui Ionut, copilul omorat de caini maidanezi, a fost cam acelasi lucru: problema cainilor era una mai veche, insa a fost de ajuns o singura bunica neatenta pentru a declansa o isterie nationala, care a produs valuri de lacrimi, ura, reactii extreme si asa mai departe. Parerea mea despre subiect aici , subiect care a aratat ce influenta enorma are mass-media asupra populatiei, care a primit circ luni intregi, uitand ca in realitate se intampla lucruri mult mai grave, iar alti Ionuti mor zi de zi prin spitalele jegoase ale tarii, chiar daca nu atat de spectaculos. Atata timp cat televiziunile nu ii imping in fata noastra, iar cazurile lor nu se discuta pe toate posturile, cu fel de fel de analisti, cui sa-i pese de ei?

Revenind la subiect, totul a pornit cu situatia complicata din Siria, tara din care provin majoritatea imigrantilor si unde se lupta mai multe tabere:

12002336_10207153872782336_1171379889221524592_o

Nu o sa intram prea mult in detaliile conflictului, insa, dupa cum spunea Traian Ungureanu in acest articol:

“Destule voci spun că Europa e datoare pentru că s-a amestecat ÅŸi a răscolit cu bombe muÅŸuroaiele Orientului Mijlociu. Ar trebui să ne amintim că aceleaÅŸi personaje care înfierează, acum, militarismul occidental, reproÅŸau, atunci, Occidentului că nu înlătură tiraniile lui Gaddafi, Mubarak ÅŸi Assad. BineînÅ£eles, plecînd de la premiza sacră ÅŸi tembelă după care democraÅ£ia clocoteÅŸte ÅŸi abia aÅŸteaptă să se reverse asupra lumii arabe. Tiranii au fost tocaÅ£i din aer. ÃŽn locul lor n-a apărut onorata societate civilă care domneÅŸte mai departe pe facebook, ci tăietorii de capete care strălucesc pe youtube, plus o gaură în locul Libiei cu peronul pe partea germană. Pe acest coridor înaintează spre Europa toate seminÅ£iile Africii ÅŸi lumii arabe.”

Cu alte cuvinte, esecul Primaverii Arabe poate fi vazut astazi prin valurile de imigranti ce au pus piciorul in Europa, care a fost prea naiva sa creada ca valorile sale vor inflori imediat ce spectrul dictaturii va fi alungat, iar o interventie in forta a sa si a Statelor Unite nu va mai fi necesara.

Pentru cine doreste sa afle mai mult, o analiza mult mai detaliata, in acest articol de pe Contributors.

Continue reading

Despre clienti si vanzatori (1)

Voi deschide o serie de povestiri, cu intamplari reale, din experienta mea personala in calitate de client, dar si de vanzator de servicii.

Primul incident de care imi amintesc si acum este in legatura cu un DVD-RW pe care il cumparasem doar din banii mei, pe vremea cand eram student in anul doi si lucram ca agent imobiliar. Cum unitatile care permiteau scrierea tocmai aparusera pe piata noastra, evident ca pretul acestora era foarte mare, ajungand pe la 3-4 milioane lei vechi, asta in conditiile in care salariul minim era tot in jur de 4 milioane, iar ca sa va faceti o idee mai buna, atunci plateam mai putin de 2 milioane chirie pe o camera intr-un apartament semicentral din Cluj-Napoca. Dupa o tranzactie reusita, am avut asadar bani sa cumpar un DVD Writer, iar dupa ceva cautari, am gasit un LG de aproape 4 milioane, vandut de Domino Computers, o firma ce isi avea sediul langa restaurantul Maimuta Plangatoare, in centru Clujului.

Totul a mers bine timp de cateva saptamani, in care nici macar nu am exagerat cu inscriptionarea (mai mult de 10-20 dvd-uri nu am apucat sa fac), pana cand unitatea a… decedat. Cu acea ocazie am aflat ca mai multe LG-uri avusesera probleme, iar toata lumea recomanda un DVD Writer ASUS, care era cu cateva sute de mii mai scump. Ma intorc cu produsul defect la sediul Domino, explic unui vanzator de acolo problema si ca as dori sa platesc diferenta pentru a cumpara un ASUS.

Raspunsul angajatului este halucinant cu adevarat, nu “halucinantul” folosit in titlurile publicatiilor online ce vor sa pescuiasca niste trafic, fiind ceva in stilul asta:

“Nu, nu, nu se poate, trebuie sa vedem daca se acorda garantia la asta, ca poate stati in camin si acolo e fum ca se fumeaza si nu trebuie fum pentru capul laser si poate cine stie cum l-ati folosit…”

Continue reading

Ciobanu Lucian Mihai sau jegul cu fata umana

Ieri, in newsfeed-ul Facebook-ului mi-a aparut o postare dintr-un grup de protectia animalelor, care arata o filmare distribuita de un individ, in care acesta isi asmutea cainii pe o pisica amarata, aceasta fiind luata in gura de una dintre javre, spre amuzamentul dejectiei umane care radea pe fundal…

Filmarea, salvata de pe contul retardatului, inainte sa si-o stearga, nerecomandata totusi celor mai sensibili:

Ce a urmat a fost o mobilizare exemplara, in care isprava cretinului, nascut probabil din incest, s-a raspandit pe net, iar oamenii au inceput sa trimita petitii, sa faca reclamatii si sa traga un semnal de alarma. Ma mandresc cu faptul ca am fost primul care a identificat unde lucreaza acest specimen retardat, anume la firma Speed Taxi Bucuresti, unde conducea o masina cu numarul de inmatriculare B 110 BTR, avand indicativul 1916. Am postat primul si pe contul de Facebook al companiei, cerand explicatii, iar peste putin timp aceasta a fost invadata de catre alti oameni, revoltati si ei de comportamentul acestui primitiv, iar apoi am contribuit la raspandirea “faptelor de vitejie” ale cretinului cu IQ subunitar…

11813292_873958026022176_7821749698433666911_n

11265267_873957979355514_6985634457087884433_n

Dupa doar o zi, jegul uman numit Ciobanu Lucian Mihai (cunoscut pe Facebook ca Luciiann, ca doar deh, idiotul trebuie sa fie si cocalar), a reusit sa intre in atentia mass-media, a organizatiilor pentru protectia animalelor din tara si strainatate si, daca ne luam dupa mesajul trimis de firma unde activa, sa-si piarda si colaborarea cu aceasta:

“Acestui individ i s-a reziliat contractul de colaborare cu societatea Speed Taxi. De asemenea, astazi va iesi un comunicat de presa . Va multumim.”

“COMUNICAT DE PRESA
In primul rand, SPEED TAXI isi exprima regretul fata de abominabila fapta savarsita si postata pe internet de un individ cu atata cruzime.
In al doilea rand va informam ca, in urma sesizarii primite in data de 05.08.2015, orele 20.00, pe site-ul companiei noastre, am deschis o ancheta cu privire la evenimentele relatate si am identificat autorul acestor postari.
Va aducem la cunostinta ca acesta nu este si nici nu a fost vreodata salariatul SPEED TAXI, avand doar rangul de colaborator, iar intre societatea noastra si acesta a existat exclusiv un contract de dispecerizare, incheiat in conditiile Legii 38/2003.
La acest moment informam opinia publica ca am dispus rezilierea unilaterala a contractului de dispecerizare cu acesta si, incepand de astazi nu mai face parte din colectivul nostru.
Ne cerem public scuze pentru fapta incalificabila a acestuia si va asiguram ca SPEED TAXI nu se asociaza cu aceste personaje.
CONDUCEREA”

O organizatie din afara tarii a initiat chiar o petitie impotriva taximetristului psihopat, iar in comentariile de acolo si de pe pagina lor se pot observa reactiile oamenilor, care oricum aveau prejudecatile lor fata de romani (Taxi drivers from Bucharest, Romania are known to be despicable human beings in general, but this guy took the crown!):

Continue reading