Category Archives: Povestiri reale

Miscarea face bine

Provocarea campaniei Blogal Initiative mi-a adus aminte de cat de diferita era copilaria generatiei mele fata de ziua de azi. Nu fac parte dintre cei care sunt nostalgici peste masura, acum nu as mai da “binefacerile” tehnologiei moderne pentru nimic, dar, totodata, trebuie sa recunosc ca s-a si pierdut ceva pe parcurs.

In primul rand, cu totii faceam miscare atunci, pentru ca in lipsa Starcraft-ului si a altor jocuri online, ne jucam cu totii afara, cat de mult puteam. Optiunile erau diverse, specifice acelor vremuri, insa jocul si sportul nostru preferat era fotbalul, pasiune care a luat amploare mai ales dupa meciurile nationalei noastre la Campionatul Mondial din ’94. Nu conta ca ne pricepeam mai mult sau mai putin, important era sa ne distram si sa jucam cat puteam, pana sa fim chemati acasa. Cand reuseam sa ne strangem mai multi, organizam chiar mini-campionate, ii recrutam pe copiii mai mici sa ne faca galerie, puneam pariuri pe sucuri si multe altele, de care chiar imi amintesc cu drag.

Un moment de “glorie” a fost cand am reusit un sut de la mijlocul terenului, care a trecut peste capul portarului echipei adverse si a marcat unul dintre cele mai frumoase goluri date de mine. Nu a fost un moment de geniu, ba din contra, intentia mea era sa pasez unui atacant de-al nostru, dar intamplarea m-a transformat in eroul zilei. Clipele acelea, in care eram in mijlocul prietenilor, iar acestia ma bateau pe spate si imi strigau prieteneste una-alta, au fost inlocuite azi de like-urile la o postare, dar o felicitare virtuala, oricat de bine intentionata, paleste in fata acelor momente. Fotbalul a fost o preocupare permanenta, cam pana in liceu, cand incet-incet, am fost atras de “partea intunecata a fortei” reprezentata de mIrc, Half-Life si Heroes 3 🙂

Alte sporturi propriu-zise practicate au fost karatele si tenisul, primul la dorinta mea iar cel de-al doilea la cea a parintilor. Mi-au placut amandoua, am inregistrat progrese la fiecare, dar nu m-au atras chiar atat de mult incat sa incerc sa ajung la performante, insa au avut alte beneficii, transmitandu-mi tipul de valori specifice fiecaruia si dandu-mi ocazia sa imi fac alti prieteni, cu unii mentinand legatura chiar si in ziua de azi, la mai bine de 20 ani de atunci…

Continue reading

Bratislava, Slovakia and Fukas apartments, avoid at all costs!

We all know that the unhappiness of a client toward a certain service spread a lot more quickly that the praises of a satisfied one, which is normal in a way. When you pay for something, it seems appropriate when at the end you benefit from all that you have been promised for your money and your expectations have been fulfilled, afterall, you paid for it! On the other hand when what you see is NOT what you get, then it’s only right to be angry. I know this all too well, working with people for the past 10 years, 5 of those being dedicated to my dear project Comanda Caricaturi.

In October 2014 i was in a mini “eurotrip” with my wife, i drove from my home city of Cluj-Napoca with a few days stops in Budapest, Prague and for the return trip, we had planned to also stay a day in Bratislava. The bookings were all done on booking.com, where we selected from the range of offers only those that had wifi, parking and breakfast and then we took the decision based on the price and the emplacement. For Budapest and Prague we’ve been really inspired, but the same cannot be said about Bratislava and Fukas Apartments…

So, we arrived in Bratislava an hour earlier than the time specified on the website for the checkin (14:00) and i called the contact person, Jana Antalova, and i asked her where i can safely park the car (from the reviews i have read on the net, i got it that the slovak police are similar to ours, and that they have a hobby for finning tourists, or you can find yourself with a towed car, something i didn’t want to expperience). In a very broken english, she told me that she can arrive only around 15:00 and that i can find parking somewhere in the “Opera” area, but that i will need to take a taxi back to the apartment on Lermontova, or just walk for 20 minutes! I told her that this is not acceptable and that this weren’t the informations that i read on the site, and if i was lied to, i would ask a refund and look for accomodation elsewhere. I heard her talking to someone in slovakian, and then she replied she can come at 14:00, and that indeed i can park at the suit.

Ok… I used the time until her arrival to explore the surroundings, looking for a parking space, free or paid (i didn’t care) as i was informed i would find some in a previous email received from Fukas Apartments:

fukas

Continue reading

Nu mai am rabdare cu prostii

A nu se intelege ca eu as fi un geniu neinteles, sunt o gramada de momente in care nu am luat cele mai bune decizii, sunt atatea lucruri pe care le puteam face altfel/mai bine, sunt atatea subiecte despre care stiu prea putin sau deloc, iar lista poate continua. Totusi, consider ca nu sunt prost. Nu sunt un cretin care ia de bun tot ce vede/citeste/aude, dar, cel mai important, nu sunt unul care se si lauda cu ignoranta sa.

600_everything-makes-more-sense-now-

Una este sa ai pareri despre un anumit subiect si alta este sa ai pareri avizate/documentate, indiferent de natura acestora. De exemplu opinia lui Tanti Leana din varful dealului, care are 2 clase si care foloseste ca sursa exclusiva de informare Latrina 3, despre politica externa a Romaniei sau despre procesul lui Voiculescu, nu poate fi comparata cu cea a unui student la Jurnalism, sau a cuiva ce citeste cateva publicatii online si se mai uita si la cateva emisiuni, de preferat chiar la posturi diferite. Alta tampenie, “adevarul este undeva la mijloc”, ar insemna ca daca cineva sustine ca 50+50=1, iar altul 100, adevarul ar fi in jurul cifrei 50…

Continue reading

Fukas Apartments, Bratislava, Slovacia, o destinatie turistica de evitat!

Stim cu totii ca nemultumirile unui client fata de un serviciu se raspandesc mult mai repede ca laudele unuia multumit, iar intr-un fel este firesc. Cand platesti pentru a primi ceva, ti se pare normal cand la final ai beneficiat de tot ce ti-a fost promis in acel pret si asteptarile tale au fost indeplinite, la o adica doar s-a facut pe banii tai. Pe de alta parte cand “afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul” nemultumirea este cat se poate de justificata. Stiu lucrul acesta prea bine, lucrand cu oamenii de mai bine de 10 ani, din care ultimii 5 fiind dedicati proiectului meu de suflet, Comanda Caricaturi.

Am fost de curand intr-un mini “eurotrip” impreuna cu nevasta, am condus din Cluj-Napoca, cu opriri de cateva zile prin Budapesta, Praga si apoi, la intoarcere, aveam planificat si o zi de sedere in Bratislava. Rezervarile le-am facut toate pe booking.com, selectand din multitudinea de oferte doar pe cele care includeau wifi, parcare si mic-dejun, iar apoi luand decizia pe baza pretului si a amplasarii unitatii de cazare. Daca pentru Budapesta si Praga am fost de-a dreptul inspirati, nu acelasi lucru se poate spune si despre Bratislava si Fukas Apartments…

Asadar am ajuns in Bratislava mai devreme cu o ora fata de momentul specificat pe site ca se poate face check-in-ul (14:00) si am sunat persoana de contact, Jana Antalova, pe care am intrebat-o tot atunci si despre un loc sigur unde pot lasa masina (din review-urile citite pe net din diverse surse, am inteles ca politistii din Slovacia sunt cel putin asemanatori cu cei de pe la noi, iar amenzile se aplica turistilor intr-o veselie, asta daca nu te trezesti cu roata blocata sau masina ridicata cu totul. O experienta pe care nu as fi vrut s-o traiesc deci…). Intr-o engleza foarte stricata, aceasta mi-a raspuns ca poate veni doar in jurul orei 15:00 si ca parcare se gaseste undeva in zona “Opera”, dar ca va trebui sa iau un taxi inapoi la apartamentul de pe strada Lermontova, sau sa merg pe jos vreo 20 minute!!! I-am replicat ca acest lucru este inacceptabil si ca nu acestea erau informatiile furnizate pe site, iar daca am fost mintit, voi cere refund si voi cauta alta cazare. S-a auzit cum vorbea cu cineva pe fundal in slovaca, iar apoi mi-a spus ca va sosi la ora 14:00 si ca se poate intr-adevar parca in zona.

Ok… Am folosit timpul ramas pana la sosirea ei sa explorez imprejurimile, cautand un loc de parcare gratuit sau cu plata, momentan ocupand unul rezervat rezidentilor zonei, dupa cum primisem informatii si intr-un mail anterior trimis de Fukas Apartments:

fukas

Continue reading

Despre imobiliare si Cluj (3)

Dupa ce am citit pe net un articol despre imobiliare (prezenta cazul unei cliente ce se plangea de comisionul care i se parea prea mare) mi-am adus aminte de anii in care am practicat meseria aceasta, cu toate beneficiile si dezavantajele aferente, dintre care o parte le-am relatat deja aici.

Evident, am trait multe alte intamplari legate de acest domeniu, trebuie sa recunosc din start ca exista si agenti neprofesionisti, care cu siguranta nu fac cinste acestei meserii, insa exemplele negative din partea cealalta a baricadei sunt mult mai numeroase… Sa lamurim un lucru: nimeni nu te obliga sa lucrezi cu agentiile imobiliare pentru a realiza o tranzactie, indiferent ca esti cumparator sau vanzator. In momentul in care pui o oferta pe piata si un agent te suna intreband daca esti dispus la o colaborare poti sa refuzi, iar in cazul in care esti vanzator, poti spune ca accepti clienti adusi de agentie, dar nu vei plati comision. Este decizia agentului daca iti va prezenta/promova oferta, iar in cazul unei tranzactii va sti de la inceput ca va primi comision doar din partea cumparatorului, caz in care te poate refuza si el la randul sau si nu te va mai suna vreodata. Decizia mea era sa refuz colaborarile de genul acesta, nefiind un masochist caruia ii place sa lucreze pe jumatate de suma, in timp ce altii au de castigat de pe urma muncii mele. Din pacate mi-a fost dat sa am de-a face cu tot felul de personaje, care pur si simplu ma injurau direct la telefon sau imi dadeau asa-zise lectii de etica profesionala si multe altele. Mai periculosi ca acestia sunt clientii care zambesc fals si se gudura pe langa agent doar-doar i-o ajuta si pe ei sa realizeze o tranzactie, iar cand aceasta are loc, incearca sa plateasca mai putin sau chiar deloc.

Un exemplu elocvent de asemenea personaj este Felicia Negrea Liana (sper sa nu gresesc numele), o “doamna” care a apelat la colegul meu de atunci, Dorin Buturca, pentru a-i gasi un chirias pentru un spatiu comercial detinut de aceasta pe strada Sesului din cartierul Manastur. Ne-am deplasat amandoi la locatie, unde am povestit pe larg cu respectiva clienta, mai ales ca aceasta mai colaborase cu Dorin in trecut. Spatiul se preta pentru un restaurant, pizzerie, dispunand si de o curte ce putea fi amenajata partial ca terasa, iar pretul se invartea pe undeva in jurul sumei de 600 euro lunar.

sesului

Continue reading

Despre mass-media, slugi si stapani (1) USL, Antena 3

Dupa cum spuneam cu alta ocazie, am ajuns in Cluj-Napoca pentru prima data in 2003, cand m-am inscris la actualul FSPAC, fostul STPOL, in cadrul sectiei de Jurnalism. Imi placea mult sa scriu, imi place si acum, insa nu stiam ca daca doresc sa-mi dezvolt aceste abilitati, nu facusem tocmai alegerea potrivita, dupa cum arata si episodul povestit aici.

Am reusit prin anul 3 de facultate sa “imi vad visul cu ochii”, anume sa lucrez in presa “adevarata”, sa vad articole (unele chiar de prima pagina) publicate sub semnatura mea, asta dupa ce in anul precedent scrisesem la Carusel, o revista studenteasca cu adevarat independenta, aparuta datorita eforturilor si dedicatiei altor studenti care s-au remarcat apoi in profesia aceasta, un exemplu care imi vine acum in minte fiind Camelia Jula. Farmecul a durat putin, iar cu toate ca nu as putea fi considerat naiv, nu ma asteptam sa descopar sistemul cu adevarat jegos care opereaza in spatele unei bune parti a mediei. Povestea trustului “Gazeta”, a lui Liviu Man, Aurel Muresan, Memoranda Onac (actualmente Solomon) si a altora, cu alta ocazie, pentru ca sunt destul de multe de zis.

Fastforward in viitor, cand in 2012, propaganda online pro-USL atinsese cota maxima. Ma trezeam racolat in grupuri de Facebook care il laudau pe Victor Viorel Ponta sau pe amicul sau coleric Crin Antonescu, strutocamila socialist-liberala numita USL sau doar atacau PDL-ul si pe Traian Basescu pentru fapte reale sau imaginare. Evident, nu era dorinta mea sa ajung in asemenea companie, insa imediat ce paraseam un grup, eram invitat imediat in alte 10, iar din pacate Facebook nu are optiunea de a te intreba daca vrei sa nu sa te alaturi acestora. Am inceput deci sa le postez materiale educative, de genul:

Continue reading

Camatarie, umilinta si prostie a la Bancpost

Faptul ca Bancpost si alte banci realizeaza tot felul de abuzuri si au o multime de practici ilegale si/sau imorale este deja binecunoscut. Adica nu oricine iti suna fetita si o ameninta ca va fi data afara din casa daca mami nu plateste rata, iar despre sutele de comisioane ascunse si contractele dubioase nici nu mai pomenesc…

De ce totusi nu se ia atitudine impotriva nesimtitilor care procedeaza astfel? Da, mai sunt romani pe ici-colo care isi cer drepturile si merg pana la capat, iar in ciuda legislatiei permisive mai si castiga, insa pentru fiecare din acesta sunt inca 99 care tac si rabda. Mentalitatea romanului, atat de preocupat de “gura lumii” este principala vinovata pentru acceptarea abuzurilor. Exact pe aceasta frica a omului de a se afla despre problemele sale si faptul ca nu o duce atat de bine precum vrea sa para, mizeaza Bancprost si alte institutii bancare. Acest lucru se poate deduce si din conversatiile telefonice cu acestia, care se asteapta ca reactia datornicului sa fie una umila, spasita…

Am un exemplu destul de bun: Ajunge la mine curierul de la Fan, care trebuia sa imi livreze un colet. Am deschis usa si l-am asteptat sa urce, in timp ce ii auzeam vocea pe scari. A devenit clar destul de repede ca era la telefon, iar tonul sau era demn de toata mila: “Da, sigur, va rog sa ma scuzati, o sa platesc, imi pare rau, nevasta nu a avut serviciu timp de 3 luni si de abia acum s-a angajat, dar ne intra banii la final de luna, sigur, imi pare rau…” si tot asa, chiar si cand a ajuns in fata mea. Omul era vizibil rusinat, insa nici de fata cu clientul nu putea sa ii inchida madamesei de la banca, in fata careia se tot scuza. Dupa ce a terminat conversatia a inceput sa-si ceara scuze in fata mea. I-am taiat-o scurt: “Erau de la banca?” Asta era cu moralul la pamant: “Da, pai stiti ca am avut niste probleme…” “Baaaaaa omule, astia sunt platiti din banii nostri, da-i dracului, nu merita sa vorbesti asa frumos cu ei!” I-am explicat pe scurt experienta mea cu aceste scursuri, iar in clipa aceea fata omului s-a luminat, asemenea lui Gizas din Nazaret cand s-a ridicat la tacsu in ceruri.

Din pacate, atitudinea saracului curier este cea generala a populatiei, care tremura in fata telefonistelor frustrate sexual, dupa cum arata numeroase alte marturii:

http://pandoras.realitatea.net/life/bancpost-dej-a-fost-condamnata-pentru-hartuire-29764.html

http://www.gandul.info/stiri/alo-mergeti-va-rog-la-vecinul-dvs-si-spuneti-i-sa-si-plateasca-rata-protectia-consumatorilor-un-abuz-7157391

http://www.urbaniulian.ro/2010/02/03/nesimtire-la-bancpost-ne-urmaresc-si-prin-vecini/

http://forum.softpedia.com/topic/410791-bancpost-hartuieste-clientii/

Acestea sunt doar o parte din povestile de groaza traite de clientii Bancpost, insa daca doriti sa cautati pe net, veti mai da de o gramada…

Momente perfecte in viata

Cu totii avem unele momente din viata in care ne putem aminti ca am fost cu adevarat fericiti (chiar daca nu constientizam asta in clipa respectiva) si pe care am dori sa le retraim sau sa recreem acea atmosfera pe cat posibil. Bineinteles, sunt unele lucruri comune: prima dragoste, primul sarut, reusita la un examen de admitere etc insa si momente speciale, mai putin obisnuite.
Pentru mine un astfel de moment poate fi cu usurinta una din zilele in care stateam in casa bunicilor si ma jucam pana seara tarziu la calculator. Cand eram in liceu internetul era un lux, iar viteza se masura in cateva zeci de kb/sec, nu in zeci sau chiar sute de mb ca acum. Pe langa “internet cafe-urile/salile de jocuri” de atunci, eram insa fericitul posesor al unui modem prin care ma conectam la net folosind telefonul fix si Xnet (veteranii stiu :P). Costul era enorm in timpul zilei, asa ca trebuia sa astept ora 22:00, cand se aplica tariful de noapte al Romtelecom, valabil pana dimineata la 7.

Dupa cum am spus, viteza era jalnica, insa mai incropeam un BroodWar sau un Majesty din cand in cand cu un amic, restul timpului fiind rezervat pentru download de muzica, joculete, poze, navigare, Mirc & stuff. Au fost si jocuri pe care le-am butonat pana tarziu in noapte, avand alaturi un pahar de lapte cu cacao sau o sticla de apa minerala. Auzeam cateodata greierii din gradina, in timp ce imi mutam diviziile in Panzer General, ma aparam de sau controlam hoardele de zerglingi in Starcraft, ori salvam omenirea de orci folosind armament modern in Spellcross. La ora actuala poti cumpara/downloada in cateva secunde orice nou titlu aparut pe piata, insa multe sunt doar un festin de culoare si explozii, fara “sufletul” pe care il aveau jocurile de prin 2000. Nu aveam nevoie de grafica ametitoare, efecte spectaculoase care au costat zeci de milioane sau achievment-uri online, nu ma mai ridica nimeni de la pc cand incepeam o campanie de Heroes 3, o misiune in Incubation sau un NFS 2/3 🙂 Clipe in care nu aveam griji, nu aveam rate, nu aveam taxe de platit, nu trebuia sa ma gandesc mereu ce masuri sa iau pentru ca firma mea sa supravietuiasca crizei economice si cate si mai cate…

Momentul perfect de atunci, care insa la fel ca altele ce urmeau sa vina, era eclipsat de alte nazuinte, framantari de moment dar in esenta tot felul de nimicuri. Ciudat cum nu invatam niciodata din lucrurile astea si suntem etern nemultumiti. Cine stie, poate peste 10 ani cand imi voi aminti de perioada aceasta, poate si momentul acesta, in care scriu liber pe blogurile mele va fi un moment perfect 🙂

adi & cats

Taxi Cluj (1)

O campanie draguta a Cosmote, bazata pe popularizarea unor valori de baza, mi-a adus aminte de o importanta perioada a vietii mele:

DSC01694
Yup, it’s taxi time!

Pe vremea cand eram student, mi-am luat atestatul de taximetrist, exact in saptamana in care implinisem 3 ani de permis (conditia de pe atunci, nu mai stiu ce zice legea acum). Nu stiu de ce, dar la momentul respectiv eram tare mandru ca sunt printre cei mai tineri taximetristi din Cluj, oras pe care am ajuns sa-l cunosc mai bine decat “bastinasii”:)

Prima data am lucrat la un patron cu 4 clase care nu facuse o zi in viata lui taxi insa ne dadea indicatii cum sa ne facem mai bine meseria si era paranoic ca este furat mereu. Dupa ce jumatate din firma a plecat, impreuna cu un prieten un deschis un SRL, care a avut la inceput 2 masini, am avut si angajati, insa conduceam si eu zilnic, pentru ca daca nu cunosti realitatea “din teren” chiar poti sa fi furat de soferii care mai “uita” sa porneasca ceasul ori sa acuzi pe altii pe nedrept iar pe de alta parte mi-a placut libertatea pe care o oferea meseria asta atat de hulita de multi. Am mai tinut firma vreo 3 ani, dupa care m-am orientat spre ceva mai profitabil si cu mai putine batai de cap www.comanda-caricaturi.ro, insa in tot timpul acesta am avut parte atat de satisfactii cat si de o gramada de frustrari.

Am castigat totusi o experienta bogata “on the inside” si nu pot sa nu fiu deranjat cand vad ca mereu se generalizeaza vorbindu-se despre taximetristii care sfideaza legea si bunul simt si se cred “regii soselelor”. Bineinteles, exista cazuri, dar faptul ca “sarim in ochi” nu ne face mai predispusi la asta decat altii. Daca vezi un Logan alb ca taie dubla continua, nu e nimic deosebit, daca vezi un taxi ca face acelasi lucru: “Uite magarii ce fac!”

Oricine ar conduce cate 12 ore pe zi ar mai comite cate o boacana din cand in cand, nu se compara cu faptul ca iti scoti masina pana la serviciu si inapoi sau te duci la tara la sfarsit de saptamana. Personal am evitat atat de multe accidente care ar fi putut avea loc din cauza ca alti conducatori sunt certati cu semnalizarea, acordarea de prioritate, culorile semaforului etc si am vazut live alte accidente de genul acesta incat sincer acum nu ma mai enervez in trafic cand mai dau peste un specimen de asta. Nu mai zic ca am cunoscut o gramda de oameni deosebiti, Costel 357-le de la Fan care facea taxi de mai bine de 20 ani, era o enciclopedie vie care iti putea da indicatii despre fiecare colt, numar de strada si scara de bloc pe care nu o gaseai, studenti/absolventi de facultate/master politicosi sau timizi ce incercau sa se descurce intr-un oras scump, Maria, o dispecera de vreo 50 ani de la firma care atunci cand nu prelua comenzi lucra pe combi-ul ei cu 700 000 km la bord si care ne putea da lectii de sofat oricaruia dintre noi si pe langa ei sunt multi, multi altii, oameni decenti, care lucreaza pentru banul lor, platesc apoi taxe si in nici un caz nu sunt “magari”.

Plus de asta, parte a meseriei este sa transporti tot felul de indivizi, care ori au baut prea mult, ori sunt certati cu bunele maniere si/sau cu igiena, ori in cazuri extreme iti pot ameninta chiar viata. Este usor sa vezi cum un taxi forteaza un semafor, ori schimba banda fara sa semnalizeze, dar nu se mai spune nimic despre soferii care tac din gura si isi fac meseria lasand clientul cules mort de beat din fata clubului la 4 dimineata sa se umfle in pene, laudandu-se cati bani castiga el si cum nu este nevoit sa munceasca ca alti prosti…

Voi povesti cu alte ocazii tot felul de intamplari (deloc putine) din “epoca taxi” a vietii mele.