Despre imobiliare si Cluj (1)

luni-indice-imobiliare.ro_

Primul meu contact cu lumea imobiliarelor a avut loc in 2003, in timpul primului an de facultate in Cluj. Cum nu am crezut niciodata (si pe buna dreptate se pare) ca ar trebui sa stau pe banii parintilor (destul de putini, poate altfel statea treaba daca era vorba de alte sume) iar singura mea preocupare sa fie cea de a lua note de 10, iar de abia dupa ce voi avea o diploma de licenta imaculata sa ma angajez, am intrat destul de devreme “in campul muncii”. Prima data am lucrat pentru un prieten din Bucuresti, care a avut atunci o idee foarte buna, care din pacate venise prea devreme pentru vremea ei: aceea de a crea un portal de imobiliare unde agentiile sa se inscrie contra-cost si sa isi posteze ofertele. Ceea ce este la ordinea zilei astazi, in 2003, cand multe astfel de firme operau fara calculator, iar daca totusi aveau un amarat de Pentium 1, acela cu siguranta nu era legat la net, iar daca cumva erau dotati cu aceste minuni ale tehnologiei (cel mai probabil prin modem dial-up) cu siguranta nu erau dispusi sa plateasca pentru asa ceva… “Cine o sa cumpere de pe internet” mi s-a spus de mai multe ori 🙂

Pe de alta parte pe vremea aceea ziarul local de anunturi din Cluj, “Piata de la A la Z” abunda in oferte de angajare, care nu se limitau ca astazi doar la sudor, programator sau operatoare video-chat, asa ca am incercat sa intru din nou in acest domeniu, la o agentie de cartier, Gecor, care cauta om pentru postul de “agent imobiliar”.
Pentru mine a fost o experienta benefica, care mi-a folosit pe viitor si pe care o recomand oricarui student, din mai multe motive:
– ajungi sa cunosti orasul in care studiezi mai bine decat bastinasii, carora le poti da chiar indicatii, like a BOSS 😛
– programul de lucru te responsabilizeaza si iti poti face o idee “first-hand” asupra viitorului. Faptul ca tocesti un suport de curs sau iei un 10 la un seminar ori treci un examen dupa ce ai invatat 2 zile, iar tot semestrul ai avut sange in alcool, e total diferit de orice job pe care il vei avea pe viitor. Might as well try a demo now…
– faci bani, nu trebuie sa te rogi de taticu’ sa iti trimita bani pentru nu stiu ce cursuri si carti, cand in realitate ai nevoie sa scoti o fata in oras sau sa mergi la un film cu restul colegilor.
– e o meserie decenta unde iti dezvolti abilitatile de relationare si nu numai, nu “dai la lopata”, iar ca sa castigi ceva trebuie sa-ti folosesti si capul, iar un pic de exercitiu pentru creier, dar si pentru fizic, nu strica niciodata!

Si acum imi aduc aminte cum raspundeam la telefon, iar clientul sa zicem ca dorea sau avea un apartament de vanzare/inchiriat pe Primaverii. Acopeream receptorul cu mana si il strigam pe sefu’ care era intr-o camera alaturata: “Vali, unde dracu’ e Primaverii asta, in ce cartier?”, iar cand aveam raspunsul ma uitam la repezeala pe o harta, in timp ce ceream mai multe detalii si notam specificatiile precizate de client. Asta este, cu totii pornim de undeva, insa in scurt timp visam numai garsoniere, apartamente, terenuri, spatii comerciale, pret/mp si asa mai departe. Existau si mici “smecherii” practicate la scara larga, daca un apartament era la mama-dracu’ atunci avea cu siguranta o “panorama deosebita”, daca proprietarul nu facuse nici o investitie, atunci era mobilat/finisat “clasic”, daca din contra era dotat si scump, era “pentru pretentiosi” si asa mai departe…

Important este ca mi-a placut aceasta meserie, mai ales ca imi permitea sa ajung si la cursuri, iar oricat de bun e pachetelul de acasa sau mesele la cantina din Hasdeu, parca nici la restaurant nu e rau, ca sa nu mai zic de un upgrade pentru PC 😛 Ca in orice domeniu, ai parte atat de satisfactii, cat si de dezamagiri:

Odata m-am trezit in agentie cu 3 studenti francezi care cautau o chirie in Andrei Muresanu. Se intampla sa am acolo disponibil un parter de vila sau ceva similar, tocmai potrivit lor datorita dotarilor si pretului acceptabil pentru ceea ce se oferea. Nici o problema, il sun pe proprietar, il informez ca am niste studenti straini care ar fi interesati sa inchirieze, progamez o intalnire, tot tacamul. Omul m-a intrebat de unde sunt studentii, i-am raspuns, a ramas sa ne intalnim pe seara, la ora x. Zis si facut, am mers impreuna cu un coleg, Nicu, ne-am intalnit cu cei 3 si am mers apoi la adresa. Proprietarul, un domn de 50-60 ani, era profesor universitar la UBB, in discutiile preliminare ma intelesesem bine cu dansul si speram ca vom incheia contractul de inchiriere chiar din acea seara, inca si visam ce dvd-uri imi voi comanda cu milioanele primite din comision. In momentul in care am intrat in casa, omul a ramas masca si se tot uita la cei 3. Eu cunosteam casa si le-am aratat oferta, iar intr-un moment in care cei 3 stateau si contemplau living-ul, batranelul m-a luat deoparte pe mine si pe colegul si mi-a zis urmatoarele: “Domnul meu, eu nu sunt rasist, dar imi bag pula in ei de negri!” Ah, un mic detaliu, studentii astia francezi erau negri, insa cumva nu mi s-a parut ceva demn de mentionat. Cumva, “negru” era si pe intelesul lor, iar “pula” cel mai probabil printre primele cuvinte invatate in romana, asa ca omul a reusit sa se faca destul de bine inteles, studentii multumindu-ne politicos si plecand. Noi a trebuit sa mai ascultam un minut-doua peroratiile profesorului, care ne ruga sa nu ii mai aducem negri. Nu am incercat sa-i schimb parerea, pentru ca, dupa spunea un prieten, “pe unii numai lopata ii mai schimba”. Cert e ca i-am sters numarul din agenda, iar momentul acela ramane printre cele mai penibile din viata mea, imi venea sa intru in pamant de rusine si cine ma cunoaste stie ca nu sunt genul emotiv…

Exista totusi si momente de aur, cand munca in imobiliare aduce satisfactiile ei, in afara de cele financiare. In alta zi raspund la telefonul fix al agentiei si primesc cererea unui om care ma ruga sa-i gasesc ceva acceptabil ca pret, intr-o anume zona. Ah si ii trebuia urgent. I-am promis ca il sun si m-am pus pe cautat in baza de date (pe atunci un caiet amarat in care imi notam adrese si numere de telefon, doar v-am spus ca era mai greu cu tehnologia in acele vremuri :P), iar dupa cateva telefoane si cateva zeci de minute am gasit cateva variante. Long story short, am aflat ca omul cauta un apartament unde sa-si ingrijeasca copilul ce urma sa fie externat dupa o operatie majora, cauzata de faptul ca o beizadea din orasul sau natal il calcase cu masina pe trecere. In general nu ma omor dupa povestile altora, dramatice sau nu, dar m-a marcat determinarea unui tata de a incerca sa depaseasca momentul si a-si ingriji fiul aflat intr-o situati critica. Am aflat detaliile acestea din discutiile cu acest client, incercand doar sa-i aflu preferintele locative si a-i prezenta ceva pe masura. El nu s-a plans, nu a incercat sa impresioneze in vreun fel sau sa acuze “viata nedreapta”, pur si simplu stia ce trebuie facut si isi adunase taria sa o faca. Nu am intrebat daca va locui si mama lui acolo, cum se va descurca daca avea domiciliul si probabil serviciul in alt oras, stiu doar ca cei mai buni doctori erau la Cluj, iar aici urma sa ramana baiatul sau pentru tratament. Am aflat ca omul sunase la mai multe agentii, chiar si la cele mai mari, insa a venit la noi pentru ca i-a placut cum am vorbit cu el la telefon. I-am gasit exact ceea ce cauta, iar proprietarii erau niste batranei simpatici, care cu siguranta nu ii vor fi facut probleme si care afland scopul inchirierii au si redus atunci pretul. Cum zice si reclama la Mastercard “There are things money can’t buy…”

Evident, am avut multe alte experiente, atat in domeniul imobiliarelor si nu numai, asa ca urmariti blogul 🙂

2 thoughts on “Despre imobiliare si Cluj (1)

  1. Pingback: Despre imobiliare si Cluj (3) | De toate frate

  2. Pingback: Despre angajati si patroni (1) - De toate frate

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *