Eroi ai ecranului si ai imaginatiei

Blogal Initiative a lansat o noua campanie impreuna cu TNT, iar aceasta imi pare una dintre cele mai atragatoare de pana acum, blogerii fiind astfel provocati sa se puna in pielea unui personaj din filmele difuzate de TNT, ceea ce eu am facut inca de mic, de cand am inceput sa vizionez filme pe banda rulanta, in perioada de dupa revolutie, cand tara descoperea magazinele de inchiriat casete video, dar si dupa aceea, cand stateam noptile sa ma uit pe Italia 1, iar mai tarziu pe posturile noastre si pe calculator.

Cine doreste, poate vedea sau revedea pe TNT o multime de titluri celebre, care au scris pagini intregi din istoria cinematografiei mondiale, iar personajele de acolo ne-au inflacarat tuturor imaginatia la un anumit moment, caci cine nu si-a dorit sa aiba puterile lui Superman

viata dubla si gadgeturile lui Batman

determinarea lui Mad Max

onoarea “ultimului samurai”

carisma si aptitudinile de supravietuire lui “Crocodile Dundee”

sa isi invinga adversarii in arena si sa detroneze imparati, precum “Gladiatorul”

sa piloteze avioane de vanatoare ca in “Top Gun”

si multe, multe altele.

Toate filmele, cartile, povestile, jocurile ce ne dau un imbold imaginatiei la o varsta sau alta au si alte “efecte secundare” in afara starii de euforie de moment. Tot procesul acesta ne pune creierul la munca, ne face sa ne punem intrebari, sa cautam solutii la probleme ipotetice, iar din toate acestea creativitatea este incurajata si pot iesi alte povesti, idei si rezolvari la probleme reale de data aceasta. Pe langa toate aceste avantaje practice mai sunt si cele sentimentale, de exemplu cand revad un promo sau unul din titlurile difuzate de TNT imi amintesc de momentele cand am vazut prima data productia respectiva si fascinatia simtita atunci ori de oamenii ce mi-au fost alaturi in acele clipe. Un exemplu bun e filmul “Gladiator”, pe care l-am vazut la cinematograful din orasul meu natul, impreuna cu un prieten bun din acea vreme, la rugamintile lui, eu nefiind la inceput foarte entuziasmat de premisa filmului. Vai, dar cat m-am inselat, de la primele minute am ramas amandoi pironiti in scaune, cu ochii fixati pe marele ecran si am urmarit cu sufletul la gura povestea lui Maximus. “Da, ai avut dreptate, bine ca am venit sa-l vad!” a fost tot ce am putut sa spun la final, cand vocea imi era inca coplesita de emotie 🙂

Revenind la provocarea noastra, trebuie precizat ca totusi, de cele mai multe ori, cand ma visam in universul creat de un film, nu imi doream neaparat sa fiu personajul principal, ci mai degraba unul nou, un camarad al acestuia, care lupta cot la cot cu eroul, ba chiar il salva pe acesta din situatii dificile. Ma visam luand decizii de ultim moment, reusind sa scap din tot felul de scenarii aparent fara speranta, pentru ca apoi sa intorc situatia in favoarea cauzei mele si a eroului filmului, cum este si in cazul acesta, cand as fi vrut ca deznodamantul sa fie altul…

Astfel, in scenariul alternativ imaginat de mine, eram unul dintre comandantii loiali lui Maximus, luptasem impreuna in mai multe campanii, iar acum, cand aflasem de intoarcerea sa, stransesem o legiune de veterani si pornisem o campanie impotriva imparatului nebun si bolnav de putere, Commodus. Pe langa luptele individuale din arena, as fi vrut sa vad mai multe inclestari epice dintre armate, asemeni celor de la inceput, asa ca mintea mea “fabrica” tot felul de lupte asemanatoare celor din seria de jocuri Total War, cu desfasurari mari de trupe, pe care eu le comandam cu maiestrie, cu toate ca eram in inferioritate numerica:

Evident, se ajunge la un o batalie epica in fata portilor Romei, iar cand totul parea pierdut, populatia se rascoala impotriva tiranului si faciliteaza accesul trupelor loiale fostului imparat, iar Commodus sfarseste sfasiat de multime, ori strapuns de sute de sageti, ba de mana mea sau a lui Maximus, cert e ca in cazul lui erau mai multe scenarii, personajul interpretat de Joaquin Phoenix fiind cu adevarat unul credibil si detestabil. In unele filme mai poti empatiza cu “the bad guy”, aici cu siguranta nu a fost deloc cazul 😛

In final, eu si Maximus avem un schimb de cuvinte, in care acesta imi era recunoscator, impreuna cu intreaga Roma, iar astfel eroul isi putea continua viata, iar eu seria de campanii militare glorioase, cel mai probabil in estul indepartat 🙂

Va las cu urmatorul indemn, atat de popular atunci, care ar trebui sa fie la fel de valabil in zilele noastre, “Tarie si onoare!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *