Clanul pisicesc (1): Inceputurile

Mereu am iubit animalele, in special pisicile, dar din pacate in copilarie nu am avut voie sa tin una in casa, asa ca a trebuit sa ma multumesc cu cate o pisicuta crescuta pe langa casa bunicilor (care locuiau tot la oras ce-i drept), cum ar fi Misu & Mitzi:

b08

b58

Ei bine, lucrurile s-au schimbat cu trecerea anilor si odata ce m-am stabilit in Cluj, mai ales ca si logodnica mea era mare iubitoare de animalute. Cu toate ca ea prefera rasa canina, am hotarat sa ingrijim o pisicuta de vreo 2 luni care se aciuiase in curtea firmei Amprenta, unde isi avea sediul si ziarul la care lucra ea atunci. Asa ca intr-o zi Mirela s-a intors cu autobuzul ducand in brate un ghemotoc puricos (si nu doar la figurat) pe care l-am numit Tigri. Aici e prima ei zi la noi, cand habar nu aveam de ce are nevoie o pisicuta:

DSC00041

Evident, am invatat pe parcurs, iar dupa mai multe drumuri la veterinar si mult mai multe pliculete de mancare, Tigri a devenit o adevarata domnisoara, cu blana stralucitoare si o personalitate puternica. Miri ma informa periodic ca a mai depistat cate o alta pisicuta homeless pe care sa o putem adopta, insa raspunsul meu era acelasi: “Dar avem deja o pisica, nu mai putem lua alta!”

A trecut un an de la sosirea Tigrutei in viata noastra, era ultima noapte in care am lucrat pe taxi (inainte sa-mi vand firma -Atlasmart- cu cele 3 taxiuri) si stateam cu ceilalti soferi la o cafea in fata unui non-stop, depanand amintiri, cand din tufisuri a iesit un pisic negru, micut, care mieuna insistent. Era foarte amarat, s-a apropiat de noi pentru cateva clipe, iar apoi s-a dus printre celelalte masini parcate, probabil cautand ceva de mancare. Mi-a fost frica sa nu fie calcat daca cineva ar fi plecat, asa ca m-am dus dupa el, l-am ridicat si l-am pus inapoi in tufisurile de unde venise. Nici nu m-am intors bine la colegi ca pisicutul m-a urmarit si s-a agatat de mine, urcand cu determinare pana pe pieptul meu si mieunand in tot timpul asta. Da, eu cel care ziceam mereu ca mai aveam o pisica acasa si nu as mai fi vrut sa aduc inca una, am fost invins de privirea motanelului care “plangea” agatat de puloverul meu…

L-am adus deci acasa la 3 dimineata, iar cand am ajuns l-am inmanat iubitei zicandu-i numele pisicutului, inventat pe loc: “El este Nero!” Peste cateva ore a facut prima lui vizita la veterinar, unde am aflat ca era foarte bolnav si fara tratament ar fi murit in cateva zile, fiind necesare perfuzii si injectii timp de o saptamana, plus alte tratamente dupa aceea:

DSC07122

Evident, s-a inzdravenit si el, iar poate pentru prima data in viata lui a putut manca cat voia, chiar daca Tigri a fost extrem de nemultumita de sosirea sa. Trecand peste perioada de acomodare, in care s-au marait, hasait, scuipat, palmuit etc ne-am inteles apoi bine cu totii.

Eu, Tigri si Nero (caricatura din 2009):

adi & cats

Povestea Clanului Pisicesc de abia acum incepe!

7 thoughts on “Clanul pisicesc (1): Inceputurile

  1. Pingback: Unicornul roz si invizibil vs GOD » Archive Arsenie Boca si sex cu animale

  2. Pingback: In memoriam Calin UrsutiuBlog Comanda Caricaturi

  3. Pingback: O zi tipica - De toate frate

  4. Pingback: Ciobanu Lucian Mihai, un jeg cu fata umana

  5. Pingback: Amintiri (1): Poze si povesti

  6. Pingback: Va rugam, nu hraniti Antena 3! - De toate frate

  7. Pingback: Arsenie Boca si sex cu animale

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *