Tag Archives: Cluj

Despre imobiliare si Cluj (3)

Dupa ce am citit pe net un articol despre imobiliare (prezenta cazul unei cliente ce se plangea de comisionul care i se parea prea mare) mi-am adus aminte de anii in care am practicat meseria aceasta, cu toate beneficiile si dezavantajele aferente, dintre care o parte le-am relatat deja aici.

Evident, am trait multe alte intamplari legate de acest domeniu, trebuie sa recunosc din start ca exista si agenti neprofesionisti, care cu siguranta nu fac cinste acestei meserii, insa exemplele negative din partea cealalta a baricadei sunt mult mai numeroase… Sa lamurim un lucru: nimeni nu te obliga sa lucrezi cu agentiile imobiliare pentru a realiza o tranzactie, indiferent ca esti cumparator sau vanzator. In momentul in care pui o oferta pe piata si un agent te suna intreband daca esti dispus la o colaborare poti sa refuzi, iar in cazul in care esti vanzator, poti spune ca accepti clienti adusi de agentie, dar nu vei plati comision. Este decizia agentului daca iti va prezenta/promova oferta, iar in cazul unei tranzactii va sti de la inceput ca va primi comision doar din partea cumparatorului, caz in care te poate refuza si el la randul sau si nu te va mai suna vreodata. Decizia mea era sa refuz colaborarile de genul acesta, nefiind un masochist caruia ii place sa lucreze pe jumatate de suma, in timp ce altii au de castigat de pe urma muncii mele. Din pacate mi-a fost dat sa am de-a face cu tot felul de personaje, care pur si simplu ma injurau direct la telefon sau imi dadeau asa-zise lectii de etica profesionala si multe altele. Mai periculosi ca acestia sunt clientii care zambesc fals si se gudura pe langa agent doar-doar i-o ajuta si pe ei sa realizeze o tranzactie, iar cand aceasta are loc, incearca sa plateasca mai putin sau chiar deloc.

Un exemplu elocvent de asemenea personaj este Felicia Negrea Liana (sper sa nu gresesc numele), o “doamna” care a apelat la colegul meu de atunci, Dorin Buturca, pentru a-i gasi un chirias pentru un spatiu comercial detinut de aceasta pe strada Sesului din cartierul Manastur. Ne-am deplasat amandoi la locatie, unde am povestit pe larg cu respectiva clienta, mai ales ca aceasta mai colaborase cu Dorin in trecut. Spatiul se preta pentru un restaurant, pizzerie, dispunand si de o curte ce putea fi amenajata partial ca terasa, iar pretul se invartea pe undeva in jurul sumei de 600 euro lunar.

sesului

Continue reading

Taxi Cluj (1)

O campanie draguta a Cosmote, bazata pe popularizarea unor valori de baza, mi-a adus aminte de o importanta perioada a vietii mele:

DSC01694
Yup, it’s taxi time!

Pe vremea cand eram student, mi-am luat atestatul de taximetrist, exact in saptamana in care implinisem 3 ani de permis (conditia de pe atunci, nu mai stiu ce zice legea acum). Nu stiu de ce, dar la momentul respectiv eram tare mandru ca sunt printre cei mai tineri taximetristi din Cluj, oras pe care am ajuns sa-l cunosc mai bine decat “bastinasii”:)

Prima data am lucrat la un patron cu 4 clase care nu facuse o zi in viata lui taxi insa ne dadea indicatii cum sa ne facem mai bine meseria si era paranoic ca este furat mereu. Dupa ce jumatate din firma a plecat, impreuna cu un prieten un deschis un SRL, care a avut la inceput 2 masini, am avut si angajati, insa conduceam si eu zilnic, pentru ca daca nu cunosti realitatea “din teren” chiar poti sa fi furat de soferii care mai “uita” sa porneasca ceasul ori sa acuzi pe altii pe nedrept iar pe de alta parte mi-a placut libertatea pe care o oferea meseria asta atat de hulita de multi. Am mai tinut firma vreo 3 ani, dupa care m-am orientat spre ceva mai profitabil si cu mai putine batai de cap www.comanda-caricaturi.ro, insa in tot timpul acesta am avut parte atat de satisfactii cat si de o gramada de frustrari.

Am castigat totusi o experienta bogata “on the inside” si nu pot sa nu fiu deranjat cand vad ca mereu se generalizeaza vorbindu-se despre taximetristii care sfideaza legea si bunul simt si se cred “regii soselelor”. Bineinteles, exista cazuri, dar faptul ca “sarim in ochi” nu ne face mai predispusi la asta decat altii. Daca vezi un Logan alb ca taie dubla continua, nu e nimic deosebit, daca vezi un taxi ca face acelasi lucru: “Uite magarii ce fac!”

Oricine ar conduce cate 12 ore pe zi ar mai comite cate o boacana din cand in cand, nu se compara cu faptul ca iti scoti masina pana la serviciu si inapoi sau te duci la tara la sfarsit de saptamana. Personal am evitat atat de multe accidente care ar fi putut avea loc din cauza ca alti conducatori sunt certati cu semnalizarea, acordarea de prioritate, culorile semaforului etc si am vazut live alte accidente de genul acesta incat sincer acum nu ma mai enervez in trafic cand mai dau peste un specimen de asta. Nu mai zic ca am cunoscut o gramda de oameni deosebiti, Costel 357-le de la Fan care facea taxi de mai bine de 20 ani, era o enciclopedie vie care iti putea da indicatii despre fiecare colt, numar de strada si scara de bloc pe care nu o gaseai, studenti/absolventi de facultate/master politicosi sau timizi ce incercau sa se descurce intr-un oras scump, Maria, o dispecera de vreo 50 ani de la firma care atunci cand nu prelua comenzi lucra pe combi-ul ei cu 700 000 km la bord si care ne putea da lectii de sofat oricaruia dintre noi si pe langa ei sunt multi, multi altii, oameni decenti, care lucreaza pentru banul lor, platesc apoi taxe si in nici un caz nu sunt “magari”.

Plus de asta, parte a meseriei este sa transporti tot felul de indivizi, care ori au baut prea mult, ori sunt certati cu bunele maniere si/sau cu igiena, ori in cazuri extreme iti pot ameninta chiar viata. Este usor sa vezi cum un taxi forteaza un semafor, ori schimba banda fara sa semnalizeze, dar nu se mai spune nimic despre soferii care tac din gura si isi fac meseria lasand clientul cules mort de beat din fata clubului la 4 dimineata sa se umfle in pene, laudandu-se cati bani castiga el si cum nu este nevoit sa munceasca ca alti prosti…

Voi povesti cu alte ocazii tot felul de intamplari (deloc putine) din “epoca taxi” a vietii mele.

Despre imobiliare si Cluj (1)

luni-indice-imobiliare.ro_

Primul meu contact cu lumea imobiliarelor a avut loc in 2003, in timpul primului an de facultate in Cluj. Cum nu am crezut niciodata (si pe buna dreptate se pare) ca ar trebui sa stau pe banii parintilor (destul de putini, poate altfel statea treaba daca era vorba de alte sume) iar singura mea preocupare sa fie cea de a lua note de 10, iar de abia dupa ce voi avea o diploma de licenta imaculata sa ma angajez, am intrat destul de devreme “in campul muncii”. Prima data am lucrat pentru un prieten din Bucuresti, care a avut atunci o idee foarte buna, care din pacate venise prea devreme pentru vremea ei: aceea de a crea un portal de imobiliare unde agentiile sa se inscrie contra-cost si sa isi posteze ofertele. Ceea ce este la ordinea zilei astazi, in 2003, cand multe astfel de firme operau fara calculator, iar daca totusi aveau un amarat de Pentium 1, acela cu siguranta nu era legat la net, iar daca cumva erau dotati cu aceste minuni ale tehnologiei (cel mai probabil prin modem dial-up) cu siguranta nu erau dispusi sa plateasca pentru asa ceva… “Cine o sa cumpere de pe internet” mi s-a spus de mai multe ori 🙂

Continue reading

Facultatea de Jurnalism Cluj-Napoca (1)

O formulare corecta ar fi Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii din cadrul Universitatii Babes-Bolyai Cluj-Napoca, insa in popor se spune “Facultatea de Jurnalism/Jurnalisitica/Jurna”. Intamplator, sunt “mandrul” posesor al unei diplome emise de aceasta entitate, iar singurul, dar absolut singurul lucru bun in aceasta chestiune este faptul ca “da bine” fata de restul lumii. Nu ca as fi ascultat vreodata de “gura lumii”, dar arata ok pe un C.V. asta in cazul in care angajatorul nu stie ca de fapt Jurnalismul e o facultate de 2 lei…
Cu toate ca in linii mari si parintii mei proletari au spus acelasi lucru, am insistat sa imi urmaresc visul, mai ales dupa ce la insistentele acelorasi parinti am facut patru ani de Economic in loc de un liceu cu profil uman, asa cum mi-as fi dorit. Pana la urma am ajuns sa am de-a face tot cu firme, contabilitate si alte chestii carora nu le-am acordat importanta la vremea aceea, insa asta este cu totul alta poveste, pe care o voi relata pe viitor 🙂

Revenind la FSPAC (fas-pac :P) trebuie sa mentionez ca nu stiu cum stau lucrurile in prezent, insa cu certitudine in perioada 2003-2007 era dezastru, din toate punctele de vedere… Cel mai grav nu era insa faptul ca taxele de scolarizare nu era justificate de calitatea serviciilor de educatie oferite (de exemplu la Atelierul TV se preda teorie, fiind foarte rare cazurile in care VCR-ul din anii 90 chiar functiona, Atelierul Radio functiona dupa acelasi principiu, practica se facea dupa modelul: “Mergeti si gasiti-va!”, iar toata lumea venea cu adeverinte stampilate si semnate fara a fi calcat o zi prin redactia respectiva etc) ci personajele care formau urmatorii jurnalisti ai tarii. Seful de catedra, Ilie Rad, este cel mai bun exemplu al omului cocotat in functii inalte, fara a avea pregatirea necesara pentru aceasta. Despre el mai multe intr-un articol dedicat domniei sale, acesta este insa despre colegii mei de promotie.

Am cunoscut in timpul facultatii si oameni de caracter, atat din randul profesorilor cat si al colegilor, dar adevarul trist este ca 90% din absolventii acestei specializari habar nu aveau cu ce se mananca aceasta meserie, iar o buna parte dintre ei nu ar putea sa scrie nici macar o stire dupa patru ani de invatamant “superior”, iar despre coloana vertebrala si principii stimabilii afisau o ignoranta sora cu prostia crasa.

Continue reading