Taxi Cluj (1)

O campanie draguta a Cosmote, bazata pe popularizarea unor valori de baza, mi-a adus aminte de o importanta perioada a vietii mele:

DSC01694
Yup, it’s taxi time!

Pe vremea cand eram student, mi-am luat atestatul de taximetrist, exact in saptamana in care implinisem 3 ani de permis (conditia de pe atunci, nu mai stiu ce zice legea acum). Nu stiu de ce, dar la momentul respectiv eram tare mandru ca sunt printre cei mai tineri taximetristi din Cluj, oras pe care am ajuns sa-l cunosc mai bine decat “bastinasii”:)

Prima data am lucrat la un patron cu 4 clase care nu facuse o zi in viata lui taxi insa ne dadea indicatii cum sa ne facem mai bine meseria si era paranoic ca este furat mereu. Dupa ce jumatate din firma a plecat, impreuna cu un prieten un deschis un SRL, care a avut la inceput 2 masini, am avut si angajati, insa conduceam si eu zilnic, pentru ca daca nu cunosti realitatea “din teren” chiar poti sa fi furat de soferii care mai “uita” sa porneasca ceasul ori sa acuzi pe altii pe nedrept iar pe de alta parte mi-a placut libertatea pe care o oferea meseria asta atat de hulita de multi. Am mai tinut firma vreo 3 ani, dupa care m-am orientat spre ceva mai profitabil si cu mai putine batai de cap www.comanda-caricaturi.ro, insa in tot timpul acesta am avut parte atat de satisfactii cat si de o gramada de frustrari.

Am castigat totusi o experienta bogata “on the inside” si nu pot sa nu fiu deranjat cand vad ca mereu se generalizeaza vorbindu-se despre taximetristii care sfideaza legea si bunul simt si se cred “regii soselelor”. Bineinteles, exista cazuri, dar faptul ca “sarim in ochi” nu ne face mai predispusi la asta decat altii. Daca vezi un Logan alb ca taie dubla continua, nu e nimic deosebit, daca vezi un taxi ca face acelasi lucru: “Uite magarii ce fac!”

Oricine ar conduce cate 12 ore pe zi ar mai comite cate o boacana din cand in cand, nu se compara cu faptul ca iti scoti masina pana la serviciu si inapoi sau te duci la tara la sfarsit de saptamana. Personal am evitat atat de multe accidente care ar fi putut avea loc din cauza ca alti conducatori sunt certati cu semnalizarea, acordarea de prioritate, culorile semaforului etc si am vazut live alte accidente de genul acesta incat sincer acum nu ma mai enervez in trafic cand mai dau peste un specimen de asta. Nu mai zic ca am cunoscut o gramda de oameni deosebiti, Costel 357-le de la Fan care facea taxi de mai bine de 20 ani, era o enciclopedie vie care iti putea da indicatii despre fiecare colt, numar de strada si scara de bloc pe care nu o gaseai, studenti/absolventi de facultate/master politicosi sau timizi ce incercau sa se descurce intr-un oras scump, Maria, o dispecera de vreo 50 ani de la firma care atunci cand nu prelua comenzi lucra pe combi-ul ei cu 700 000 km la bord si care ne putea da lectii de sofat oricaruia dintre noi si pe langa ei sunt multi, multi altii, oameni decenti, care lucreaza pentru banul lor, platesc apoi taxe si in nici un caz nu sunt “magari”.

Plus de asta, parte a meseriei este sa transporti tot felul de indivizi, care ori au baut prea mult, ori sunt certati cu bunele maniere si/sau cu igiena, ori in cazuri extreme iti pot ameninta chiar viata. Este usor sa vezi cum un taxi forteaza un semafor, ori schimba banda fara sa semnalizeze, dar nu se mai spune nimic despre soferii care tac din gura si isi fac meseria lasand clientul cules mort de beat din fata clubului la 4 dimineata sa se umfle in pene, laudandu-se cati bani castiga el si cum nu este nevoit sa munceasca ca alti prosti…

Voi povesti cu alte ocazii tot felul de intamplari (deloc putine) din “epoca taxi” a vietii mele.

One thought on “Taxi Cluj (1)

  1. Pingback: Ciobanu Lucian Mihai, un jeg cu fata umana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *